Ziceam că plânsul era faţa 1 şi râsul era faţa 2, o mască plânge o mască râde, questii.
Cred că aia cu plânge mi-a blocat total accesul la ...la poza ei de profil, în timp ce aia cu râde e plecată pe undeva să râdă cu râsul ei inteligent, fiindcă văd că n-am acces decât la partea cu "râd ca prostu’" .
În fine, ceea ce vreau să spun este că am citit pe undeva nişte chestii mai vechi scrise de vechi amici virtuali şi m-am proptit în zicerea "mi se zdremtzuie/filfilfiie" de care nu pot să scap. Stau agăţată de această zicere ca de un stâlp şi râd în timp ce mă uit în sus la nişte vrăbiuţe imaginare de pe-o sârmă imaginară. Vrăbiuţele se uită în jos la mine, pare că mirate. Sau poate că nici nu se uită, poate că ele doar se fâlfâfâââie în jurul sârmei, de bucurie c-a venit primăvara. Uau, asta sună atât de optimist încât m-a buşit râsul şi mai tare. Şi deja văd stoluri de oameni proaspăt ieşiţi din propriul lor ermetism că din ouă şi care ziceam că puteau să zboare din prima până la prima sârma disponibilă, să se aşeze pe ea şi să ciripescă : "A veniiit primăvaaara ! " Şi fâââl, şi fâlfâââl !
Madam, stop.Ce, ai vrăbii ? De când (era să zic pana mea) te-a lovit cinismul în halul ăsta ? (Ăsta ziceam că era eu-l meu care vorbea cu mine sau ceva în genul ăsta sau invers. La care eu ziceam că-i răspundeam : Băi, eu, eşti prost ? Tu nu vezi că nu m-a lovit cinismul ci m-a plesnit râsul ? )
E momentul să mă comport rezonabil şi matur, să mă nu-i aşa reculeg şi să admit că sunt stresată.
Mă numesc Anna şi sunt stresată. Toate izbucnirile mele râso-plângistice nu au nicio altă cauză. Orice altă cauză nu are legătură cu realitatea bine definită de oricine cu excepţia ei însăşi şi hahaha impusă spre acceptare. Orice legătură cu această realitate e, desigur, doar întâmplătoare.
Totul e doar în capul meu, de toate sunt vinovată doar eu că în rest...it’s a wonderful world.
So ...shut up and laugh! Taci şi râde-te în timp ce pluteşti uşure şi evident demn prin atmosfera primăvăratică, fix ca o pană ce tocmai a părăsit o vrabie smotocită.
Bwaaaahahahaha ! Asta, aici la urmă, sună aşa de optimist că m-a pocnit râsul.
Knockout.
Cred că trebuie să mai schimbi câte ceva în viaţa ta din când în când: aerul, rutina, oamenii...
RăspundețiȘtergere@Angiolino :Aşa-i. Iar dacă nu se poate, fie şi pe moment (cum ar fi cazul job-ului )...aş putea să încerc măcar să privesc din alt unghi. Zic şi eu ...că doar sunt tare în teorie. :-)
RăspundețiȘtergereUite, am început prin a-mi zugrăvi casa virtuală. :D