Jason Lawton e un tip dintr-o carte.Un tip genial şi... suficient de bolnav - ar zice unii, probabil. Pentru că tipului ăstuia nu i-a fost suficient să ţintească întinzându-şi arcul dincolo de Turbion, aşa că, la un moment dat, s-a transformat el însuşi în săgeată, pentru că săgeata putea ajunge acolo unde arcaşul nu putea.
De când mă tot învârt în jurul cozii să scriu şi eu o recenzie de amator... se pare că n-am scris niciuna. Îmi propusesem să scriu una pentru "Turbion" de Robert Charles Wilson, dar se pare că eu nu pot să fac recenzii chestiilor pe care le trăiesc, orice-o fi vrând să mai însemne şi asta. Orice încercare de-a mea de a scrie o recenzie a unei cărţi prin care m-am pierdut se transformă într-un soi de "fraţilor, citiţi cutare, vă rog eu, nu pierdeţi cutare şi...hai să discutăm dup-aia, abia aştept să discutăm dup-aia despre cutare".
Dar eu insist să sper. Mi-am spus că poate voi putea scrie o recenzie de amator pentru "Axa", continuarea "Turbion"-ului apăruta la Nemira în 2010.
Cum să fac? Cum să încep? Parcă aş începe cu sfârşitul :
"Cenuşa se transformase într-o pădure de tulpini ce susţineau fructe globulare în loc de frunze.Erau multicolore dar predominant de un albastru cian, se înălţau la şase sau chiar nouă metri în aer şi erau atât de dese încât trebuia să te strecori printre ele întorcându-te într-o parte.[...] Turk făcu un pas nesigur."
Nu, deci nu. Dacă vede cineva citatul postat aici şi răpesc cuiva postura de exporator în care m-am aflat eu citind? Mda. Şi citind nu oriunde, ci în metrou. Mă absorbise asa de tare lectura încât, ridicându-mi ochii din carte şi privind pe geamul vagonului care intra într-o staţie, mi s-a părut că ceva nu e în ordine, că peronul acela trebuia să fie pe partea opusă sau că direcţia de mers trebuia sa fie opusă sau...cam aşa ceva.
Mda, cam atât despre recenziile mele. Abia aştept Vortex, continuarea Turbionului şi-a Axei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu