Cati

Ecaterina Căutat-Găsescu stinse veioza şi, înainte de a-şi da seama ce i se întâmplă, visă două uşi de lift. Luă liftul pe uşa căruia scria MINUS SUS . Apăsă " -5" şi apoi "ultimul minushit" . Din difuzoarele gelatinoase izbucni :

"Femeile ca crâvatele sânt
Îţi rămân atârnate de gânt"

La fiecare "â" difuzoarele îşi schimbau culoarea, inclusiv la începutul cuvântului, ultima plusmodă în hotelurile bântuite, o compensaţie, probabil, pentru renunţarea la minusvideoclipurile din tavanul visului precedent.

Ceva nu era în ordine pentru că liftul se opri între etaje, la "-4,13". Visul se prefigura ghinionist dar decise să coboare aici şi să urce diferenţa cu scara rulantă. Reglă scara la "-0,87" şi se aplecă să se lege manual la şiretul stâng. Din păcate (viitorul imediat avea s-o demonstreze) îşi uitase acasă telecomanda. Totuşi, exista probabil undeva un Dumnezeu al visătorilor inocenţi, iar Ecaterina (Cati) se încadra, aşa că reuşi să ridice capul la timp şi să evite coliziunea cu fundul Uriaşului. Pe culoar începuse să plouă şi Uriaşul se proptise la capătul scării încercând zadarnic să-şi deschidă umbrela.

Tropăi pe vreo câteva trepte precedente ce se schimbau pe rând în ultima treaptă în timp ce striga (evident, în gând) : "De ce una chinezească, scârţanule ?" Uriaşul se urni, în sfârşit, şi o luă în stânga, probabil către terenul de ping+pong.

Drumul era liber, dar zgâlţâit.

-Strigai în somn ceva despre China, zise mama.
-Cât e ceasul, mamă ?
-Cinci.
-Dimineaţa?
-Da. Am făcut cafea.

Ronţăind o felie de pâine prăjita, Cati îşi permise o concluzie : iar visase în liftul greşit.