Încă lumină dar felinarele-s deja aprinse, inutil portocaliu. Nori roz cu gri, joaca unui copil cu acuarelele noi. Şi linişte. Doar undeva, în blocul vecin, fundal sonor neinteligibil şi calm, două voci bărbăteşti într-o dicuţie oarecare, fără patimă. Un moment de linişte ivit ... înflorit?
De-acum te ştiu, prietene-moment. Nu ştiu de unde vii... dar mai caută-mă.
Şi nici măcar nu-i multă vreme de când habar n-aveam că mă ai şi pe mine pe listă, că treceai constant dar inutil pe la mine, că apăreai din când în când, aşteptând răbdător să te observ. Să mă ierţi, dar încă nu ştiam că nu doar zgomotul e viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu