luni, 9 ianuarie 2012

SF-uri de-ale mele

Proaspăt ieşită dintr-o combinaţie-bombă de gusturi şi arome, eu însămi fiind o combinaţie-bombă de arome ( iasomie de la gelul de duş, ceapă de la o ceapă roşie aproape întregă şi lavandă de la ceaiul pe care-l beau), m-am apucat să scriu, din fericire să scriu. Toate activităţile astea aromatizante sunt o încercare de a-mi potoli o stare de agitaţie interioară căreia nu-i găsesc explicaţia, nu ştiu... o fi de la asta :



sau poate de la asta :



care mi-a dat o ciudata senzaţie de "Războiul lumilor" Spilbergian , pentru ca apoi, în metrou, după ce am ascultat o conversaţie între două eleve ( "tu ai două limbi, engleza şi franceza, eu am doar o limbă, va trebui să mă bag şi eu pe o a doua, pe germană, cred" ) să-mi imaginez, trecând de la H.G. Wells şi Spilberg la cyberpunk, cohorte de absolvenţi înregimentaţi într-o singură mare corporaţie, nu contează numele, nu contează pentru că sunt, încă, prea agitată ca să fiu în stare să inventez unul.

E bine să scriu, încet-încet mă calmez, sper să pot dormi, deşi cred că e dificil să adormi după ce ai citit ceea ce am de gând să continuu să citesc, "Sera" de Brian Aldiss, e puţin probabil să nu fiu urmărită de imagini năucitoare, excepţionale, explozive şi fascinante şi, în acelaşi timp, uşor creatoare de claustrofobie. Sunt un om spaţiilor deschise şi uneori, doar uneori, claustrofobia dă să cocheteze cu mine. Oi fi moştenit-o de la tata care nu a urcat niciodată într-un lift. Eu pot merge cu liftul pentru că ştiu că urmează să cobor repede din el şi pentru că nu mi s-a întâmplat niciodată să rămân blocată în aşa ceva. Tot e bine, în lift fiind, nu-mi trece prin cap că liftul ar putea rămâne între etaje. Drobul meu personal de sare a fost selectiv, se activează doar legat de probleme de sănătate.

Bine că mi-am adus aminte de chestia asta ca să nu mai visez cum am să zbor eu printre stele, într-o navetă spaţială, e clar că n-am să pot face aşa ceva, din cauza claustrofobiei, desigur:D. Am să visez, însă, în continuare, cum zbor eu printre stele iac-aşa, făra nicio navetă.

Jurnal, te las. Am de citit ceva ce-mi place mult.

3 comentarii:

  1. Da. Daca ne gandim bine, toti avem ciudatenii. EU nu prea suport sa stau prin casa, dar imi organizez totul pe un spatiu cat mai redus. De ce? Nu stiu si nici nu vreau sa aflu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Waw! Am scris EU!!! Parca as fi un super, hiper... Doamne fereste! Era "eu". Sper ca inca mai sunt normal!

    RăspundețiȘtergere
  3. EU :))))) propun să ne mândrim cu ciudăţeniile noastre. Pentru că, dacă stai să te gândeşti bine, sunt ele numite ciudăţenii, dar... în raport cu ce ?
    Eu :) cred că suntem normali, dar în raport cu ce anume... nu ştiu şi nici nu vreau să aflu ! :))))
    Seară frumoasă, Mihai !

    RăspundețiȘtergere