About. Questii.

Blogger are un aspect nou. Îmi place locul ăsta în care scriu, că restul... nici n-am apucat să cercetez. Îmi place pentru că am în faţa mea o mare pagină albă care se cere umplută şi îmi dă senzaţia că-mi voi putea depista mai uşor greşelile de scriere sau de exprimare. Pentru că...am devenit pretenţioasă. De parcă oamenilor de rând cu dorinţa de a aşterne undeva gânduri, aşa cum sunt şi eu, li se dă iluzia spaţiului, na-vă, luaţi de scriiieeeţi. Ok,am să scriu, dar am să mă şi întrerup, din când în când, să-mi calc o bluză, să-mi fac pachetul, să mă îmbrac şi apoi mă voi opri că va trebui să plec la muncă. Din înşiruirea asta ce reprezintă rutina matinală zilnică lipseşte Lori, căci Lori nu mai e. Am să încerc să nu smiorcăi, căci-nu-i aşa- ce-i aia să smiorcăi după un câine, ce-i aia să te ataşezi de o fiinţă care, după unele teorii, a fost ataşată de tine numai pentru că tu o hrăneai. Ăsta e, probabil, un mod politicos al adepţilor teoriei respective de a nu spune că te consideră o babă dusă cu capul care ar face mai bine să-şi caute vreo relaţie pe-un site, evident,  de socializare în loc să smiorcăie după un câine care i-a fost prieten mai bine de 17 ani.Şi io la fel, vorba unui promo pentru ajutorarea întru şcoală a copiilor romi, şi io la fel, oi fi vreo babă nebună... dar îmi lipseşte Lori, din clipa în care am deschis uşa cu grijă deşi nu mai e cazul să feresc pe nimeni când intru in casă, că nu mai e niciun căţel bolnav aşezat pe pernă în faţa uşii şi până la momentele în care mă învârt degeaba prin casă şi nu intru la duş înainte de a lua în braţe şi a plimba căţelul care... nu mai este. Şi nu-s doar astea, dar mai mult nu mai scriu căci mi-a devenit clar că am să şi smiorcăi.

 Păi... mi-am călcat bluza şi mă gândesc să mă gândesc la altceva, nu ? Păi... mă gândesc să mă gândesc la situaţia politică, nu ? Trebuie să încep printr-un avertisment, şi anume că dacă trece cineva pe aici, a citit până aici dar nu se uită la Antene căci i-e scârbă, să se oprească din citit. Eu mă uit la Antena 3 şi subscriu, pe moment subscriu la tot şi din oficiu, subscriu inclusiv la exagerări şi trageri electorale pe Academiei, căci dacă e război-război să fie, cu atât mai mult că-s conştientă că despre asta-i vorba. Îmi doresc alegeri cât mai repede şi îmi mai doresc un masiv vot negativ la adresa actualei puteri, unul masiv, supărat şi furios nu pentru că în urma lui îmi va fi mai bine ci pentru că sper, în mod naiv, poate, că un asemenea vot ar putea reprezenta o lecţie pentru oricine va accede la putere de acum încolo. Dar...mie ce să-mi ceri ? Cine sunt eu să mă ducă şi capul la questii adânci economico-sociale şi politice ? Eu sunt doar o babă nebună capabilă de a smiorcăi după prietenul ei câine. O babă nebună care se poate ataşa de fiinţe, inclusiv necuvântătoare, de a se ataşa de valori, de speranţă, de o dorinţă de minim respect, indiferent de... de contextul internaţional, poftim, ca s-o scurtez.

 Mi-am făcut şi pachetul şi constat că foii ăsteia i se cam termină partea vizibilă, nu e nesfârşită cum părea, e doar mai mare... De aici încolo pot scrie făra un mare spaţiu alb dedesupt. Ha, şi tocmai acuma, când vroiam să vorbesc despre feminitate, spaţiul e ascuns iar timp nu mai e. Vroiam să vorbesc despre asta pentru că o amică a declanşat, recent, o astfel de discuţie iar eu, din lipsă de timp, mi-am adus contribuţia la discuţie doar cu un " feminitatea e o şfoarţă", urmând să dezvolt subiectul în mintea mea şi apoi să-l continuu. Dar... ce să vezi ? N-a fost timp....