Mi-am propus să scriu din nou aici, să scriu ce-mi trece prin cap, şi mi-am mai propus să pot face asta zilnic. Mi-am spus că poate n-ar trebui să mai fac ceea ce fac de o lungă perioadă de timp, adică să-mi promit să scriu "mai târziu, după ce m-oi limpezi", pentru că astfel am ajuns să nu mai scriu de fel, din cauza limpezirilor. Limpezirile astea mă tot duc la concluzia - întrebare "ce rost are ? " şi dacă n-are rost... ce rost ar avea să scriu ?
În fine, luptându-mă eu în dimineaţa aceasta cu încă o deziluzie, mai exact cu iluzia care a creat-o, şi aflându-mă eu pe cotidianul drum spre locul de achiziţie al cotidianului ziar al mamei, surprind o frântură de conversaţie între un vecin şi o vecină. Ea spunea, hotărât : " nu se putea, era alte treburi, nu se putea ! "
Chiar aşa, mi-am zis, de câte ori nu s-a putut ceva în viaţa mea pentru că... era alte treburi ? De multe ori nici n-am aflat ce alte treburi , doar mi le-am imaginat. Şi pe ele.
Eu m-am "bucurat" de altă expresie. De fiecare dată când întrebam chestii care care îi deranjau pe interlocutori, mi se răspundea: "N-ai tu treabă...!"
RăspundețiȘtergereRevenind la tine: "alte treburile" de care zici sunt doar ale tale - tu le faci, tu îţi acorzi priorităţile.
Bine... mai există, de pildă, şi "treaba ta, dar nu e bine".
ȘtergereDa, aşa-i cum zici, şi să ştii că nu m-am gândit să dau vina pe "soarta crudă". Mă gândeam şi eu că, vorba lui Frederik Pohl, "toate se întâmplă între timp".
Imbatranesc! Eram convins ca am comentat. Nu e nici o problema cu "limpezirea". Toti asteptam sa ne "limpezim"... pana uitam la ce ne foloseste.
RăspundețiȘtergereMulţam de consolare :D
Ștergere