O baladă...

Ăsta e biletul tau, ăsta e peronul.  E de bine, doar ţie îţi este dat să visezi , în multicolorul  Rai, un fim ce rulează neîntrerupt de vreo 3 veacuri . Gata, totul a rămas în urmă, publicaţiile şi contrabanda nu se primesc, eşti sterilizat precum un heruvim. Clasa a doua nu-i clasă superioară, dar măcar primeşti aşternuturi.

Uite că se împlinesc toate prorocirile . Trenul pleacă spre Rai – drum bun ! - şi ce ne-ar plăcea, ce ne-ar mai plăcea nouă tuturor nu să murim, ci să ne fure somnul.

Un peron îngheţat... Nu daţi apă la şoareci şi nu strigaţi, el e surd la strigătele noastre. Unul dintre noi va pleca spre Rai şi-l va întâlni pe Dumnezeu, desigur, dacă există vreun Dumnezeu. Eu zic să-i  transmită salutari, dar dacă o uita... n-are nimic, vom supravieţui , nu ne-au mai rămas prea mulţi ani la dispoziţie, o s-o luăm pe scurtătură şi o să murim cum se cuvine.

Uite că se împlinesc toate prorocirile . Trenul pleacă spre Rai – drum bun ! - şi ce ne-ar plăcea, ce ne-ar mai plăcea nouă tuturor nu să murim, ci să ne fure somnul.

Nu-i  este dat oricui să doarmă-n Rai, dar ne-om descurca să punem câte ceva la cale şi pe-aici : să ne batem, să cântăm –eu, de pildă,  cânt, alţii iubesc, alţii îşi propun să iubească.

Au plecat, aşa cum vom pleca şi noi, în nimic fără vise, fii şi nepoţi ai nepoţilor, de trei veacuri. Doamne fereşte de vreun război, ca atunci o ne lăsăm nepoţii nepoţilor cu buza umflată.

Uite că se împlinesc toate prorocirile . Trenul pleacă spre Rai – drum bun ! - şi ce ne-ar plăcea, ce ne-ar mai plăcea nouă tuturor nu să murim, ci să ne fure somnul.

Ţie puţin îţi pasă. Stai aici întins şi primeşti veşnica pomenire, nu tu griji, nu tu vină. Dacă era după mine, pentru aşa ceva n-aş fi dat nici preţul unei biblioteci mai ca lumea : să te trezească un oareceare individ şi să-ţi dea apoi drumul într-o lume în care au fost războaie, duhoare şi cancer şi-a fost învinsă gripa de Hong Kong. Eşti fericit că toate-s pregătite pentru tine, prostule ?

Uite că se împlinesc toate prorocirile . Trenul pleacă spre Rai – drum bun ! - şi ce ne-ar plăcea, ce ne-ar mai plăcea nouă tuturor nu să murim, ci să ne fure somnul.

Ei, la revedere, a sunat ceasul, e timpul să pleci. Drum bun şi să fii păzit de toate relele. Şi dacă acolo este într-adevăr un  Dumnezeu, aminteşte-ţi totul  şi transmite-i salutari.

-------------------------------------------------------------------------------

Asta a fost, într-o tălmăcire de care nu-s foarte sigură şi în care unele expresii sunt traduse foarte liber, "Balada plecării către Rai" de Vladimir Vîsoţki. Mi-a fost greu s-o fac şi jenă s-o postez din cauza nesiguranţei. Să fac asta la 53 de ani, cu bagajul de cuvinte rămas la stadiul celui de copil de vreo 8 ani care n-a mai vorbit limba rusă de atunci dar care, deşi pare ciudat la prima vedere, a citit, până atunci în limba rusă mai mult decât o fac copiii de 8 ani ... a fost o întreprindere puţin riscantă. N-am putut să n-o fac, totuşi. Ascult Vîsoţki de mai bine de o săptămână, în momentele în care pot asculta şi altceva decât telefoane, cereri , laude sau reproşuri şi în momentele în care refuz să mai las să ajungă la mine ştiri şi comentarii "de pe sticlă". Gata, tac, e Vîsoţki : 

Şi...mă duc prin parc...