Una storia importante

Quanta gente ho incontrato io,

Quante storie...

Da, quante storie, inclusiv a ei, a ei din care vreo 7 eposoade constituie partea ei dintr-o telenovelă consistentă, o combinaţie între o indiană, o sud-americană şi-un "Tânăr şi neliniştit". Dacă ar fi după ea, ar denumi telenovela "Colegi de tată, colege de fost soţ" şi, dacă ar fi după ea, chiar dacă ar avea talentul necesar, nu i-ar scrie niciodată scenariul, şi titlul e deja prea mult, chiar dacă se pare că e adevărat că viaţa bate filmul, chiar dacă, uneori omului i se poate întâmpla să afle finalul telenovelei exact la vârsta la care, indiferent de talent, să se-apuce să scrie romane ecranizabile.

La urma urmei, poate că interesant ar fi să se-apuce să scrie un SF în care acţiunea să se petreacă pe o altă planetă, eventualii cititori ar zice : ok, aşa da, dacă s-ar fi petrecut aici fi fost o telenovelă inventată, pe alocuri şocantă, pe alocuri ieftină. Personajele reale ar putea lua forme ciudate iar caracteristicile acestora, şocante sau ieftine, ar putea fi trecute pe seama "extraterismului" lor.  

Căci aşa suntem noi, oamenii, ne aşteptăm ca viaţa noastră să aiba un traseu liniar şi, cu cât mai autoconvingător ne aşteptăm la asta, cu atât realitatea ne va bate mai rău scenariul presupus şi cu atât mai ciudată va părea năvălirea "extratereştrilor " în el.

Sau poate şi mai interesantă ar fi o povestire cu un titlu lung , că tot se poartă, ceva la modul  "Reconstrucţia de după cotirea din telenovelă. Sechele. " , o povestire în care trimiterile la telenovelă să-şi găseasca explicaţiile în note de subsol, în timp ce povestirea rulează deasupra, poate plictisitor, dar cu siguranţă ... viu. Apoi, poate ar fi interesantă o statistică : ce procent din totalul cititorilor a citit şi deasupra , ce procent a citit doar notele de subsol.

Îşi aprinse, totuşi, o ţigară şi concluzionă, banal dar viu  : cel mai important e prezentul.