În unele sertare e mai bine
să nu umbli.Dacă nu ar fi umblat, nu ar fi dat peste cartea aceea de vizită.
Acum era deja prea târziu, o văzuse şi cifrele numărului de telefon exercitau o
atracţie morbidă.
Ridică receptorul, formă numărul. După trei apeluri, o voce cu tonalitatea unui bâzâit de ţânţar trezit din diapauza răspunse:
Ridică receptorul, formă numărul. După trei apeluri, o voce cu tonalitatea unui bâzâit de ţânţar trezit din diapauza răspunse:
-Nimic N’arerost, bună ziua!
-Bună ziua.Sediul firmei dvs.
se află la aceeaşi adresă ?
-Desigur, pe Speranţei colţ
cu Renunţării.
Trânti receptorul în furcă. Aşa a simţit că e mai bine, în acel moment. Şi totuşi, nu aruncă acea carte de vizită, doar o mută în alt sertar.
(
Se numeşte "Remake" pentru că am revopsit o postare mai veche. La unele stări revii, din când în când, ca la un brand de succes )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu