duminică, 10 februarie 2013

Yellow


Gosh, femeia deşteaptă... Fermecătoare, misterioasă, când îţi aruncă ea o vorbă inteligibilă pe jumătate, pe fix jumătatea care trebuie, e ca şi cum...ca şi cum ai vedea-o intrând în valurile mării, în sens invers traseului lui Venus, dar ce contează sensul deplasării dacă are costumul acela de baie galben şi îţi aruncă acea privire chemătoare, pe sub gene... Nici măcar nu fâlfâie din ele, din gene, adică, asta e metodă învechită, femeia deşteaptă actualizată te priveşte pe sub gene fix, căci ea este, nu-i aşa, conştientă de ea însăşi, de valoarea ei şi a costumului său de baie.

Femeia deşteaptă ştie când să intre în valurile mării, îşi zise. Nu intră ziua,deodată cu toate celelalte, sub raze relevante ale soarelui, nu. Ziua are alte treburi, goleşte plaja de adversari. O privise, amuzat, aproape o zi întreagă, cum calcă ea elegant  peste feţe feminine  dar nu neapărat, trecând, în goană, peste cearceafuri. Metodele de călcare erau fault dar nu comentase nimic, îi plăcea, ştia că aleargă pentru el şi numai pentru el şi pentru curăţărea plajei lui şi asta îl făcea să simta o căldură undeva, în regiunea fiinţei ...
Pe zi, EA nu-şi îmbrăcase costumul de baie galben, nu era încă vremea, pe zi pieptăna plaja îmbrăcată în salopeta de lucru, decoltată pe jumătate, pe fix jumătatea care trebuie.

Acum venise, în sfârşit, seara. Privindu-i costumul de baie galben îşi dădu seama, cu o bruscă revelaţie-căci nu-i aşa, toate revelaţiile sunt bruşte- că ea avusese dreptate. Tot timpul a avut dreptate. Călcatele alea pe faţă erau nişte trădătoare, nişte hoaţe, nişte proaste, cum mama naibii nu-şi dăduse seama de asta înainte de a o cunoaşte pe EA, înainte de a o aduce pe plaja lui, înainte ca el să-i vadă costumul de baie galben, cel pe care i-l arăta numai seara, la lumina lunii...

Luă smartphone-ul, îl puse pe webcam şi îşi privi limba. Era întreagă, nu-şi amintea să fi căzut în ea şi să şi-o fi scrântit-o, aşa cum spuseseră insinuanţii lui de amici. Că... şi cu ăştia avea EA dreptate... Şi, oricum,  venise, din nou, seara. Nimic nu mai avea importanţă.

6 comentarii:

  1. Asta e prolog la St Valy? Ca daca e yellow, sa il ia Valu' Intreb si eu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))))
      Am avut nevoie de câte secunde, nu mă prindeam cine-i St. Valy :D
      Nu, nu e prolog la St. Valy, ăla nu e cu yellow, ăla e cu pink.
      Altminteri... nu e chiar nimic, doar băteam, şi eu, câmpii ....

      Ștergere
  2. Bătut câmpii cu graţie (feminină!)
    Yellow youtube!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte justă observaţie !!! Corect că e cu graţie feminină, că dacă eram bărbat, aş fi tras , probabil, o înjurătură zdravănă fără să-mi fac probleme că oripilez asistenţa :D

      Hello to you too ! :-)

      Ștergere
  3. Măh, eu nu's aşea dejteaptă, deci şi prin urmare, mai citesc o dată, poate mă dejtept... Nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu sunt şi niciodată n-am fost deşteaptă aşea. Doar observam şi eu lumea înconjurătoare... :D
      Dar să ştii că degeaba observ, e clar că n-am şanse să mă deştept. Că dacă n-am reuşit pân' la vârsta asta... :))))

      Ștergere