Din alte filme

E interesant, ca să nu zic altfel şi să-mi accentuez starea proastă, ceea ce tocmai am simţit. Într-o secundă, ta-taam, am realizat că de marţi începând, spun marţi pentru că toate astea sunt legate de serviciu iar luni e zi liberă, atitudinea mea va trebui să fie alta, aici. Nu s-a întâmplat nimic grav sau definitiv legat de locul meu de muncă Doar am avut o bruscă iluminare asupra faptului că stricam orzul pe gâşte.Şi asta n-ar fi fost nimic, dar nu se ştie nimic de existenţa vreunor gâşte. Gâştele existâ, însă, cu siguranţă, le ştiu, le simt ciupturile în fiecare zi, în sezon sau în extrasezon, dar nu-i problema mea faptul că la un nivel superior nu se ştie sau nu se doreşte să se ştie de existenţa lor. Nu-mi pasă. Doar stau şi mă întreb : cum mama naibii am ajuns să le hrănesc eu ?


Sunt interesante, ca să nu zic altfel,  momentele astea în care te lămureşti . Cel mai interesant e felul în care ajungi să te lămureşti : dintr-o întrebare simplă, dintr-un gest simplu, involuntar, sau din lipsa unui gest simplu. Nu s-a zbătut nimeni să-ţi explice nimic, nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun, doar s-a întâmplat să afli că erai într-un alt film în care tu dădeai la gâşte, ca prostul, când, de fapt, ar fi trebuit doar să duci o mapă, dându-ţi importanţă.

Thanks, boss, chiar dacă nici măcar nu ţi-ai dat seama de ceea ce s-a petrecut. De marţi... a mea e mapa.

Până să duc mapa, însă, se pare că nu-s uşor de dus, la intervale scurte de timp, două revelaţii din astea în două filme diferite, unul artistic şi altul documentar...