Ce să... ? Să... ?

Na, că m-am lovit şi m-am rănit şi nici n-am pe cine să dau vina. Nu pot da vina pe zid pentru că e construit acolo unde vroiam eu să fie drum liber. Bine, nu chiar drum liber, ci o poartă întredeschisă. Cum se numeşte oare "a picta porţi întredeschise pe ziduri" ? Exact, iluzie. A, dacă mai pictezi şi o băncuţă în dreptul porţii, başca vreo plantă căţărătoare pe gard, se numeşte deja că eşti tâmpit.  Sigur, unii ar spune că eşti un tâmpit cu imaginaţie dar asta nu te scuteşte de cucuie la contactul cu zidul care, cum spuneam, acolo e şi acolo a fost.

Acuma stau şi-mi ţin un cub de gheaţă, într-o batistă, pe cucui. Colţurile batistei îmi atârnă în dreptul ochilor. Le mai dau la o parte, mă mai uit la zidul din faţa mea . Vopseaua s-a scorojit, se văd cărămizile. Cucuiul doare, al naibii.

Azi am să mă rup în figuri, figurile MX 2.2 şi MX 2.7. Aşa fac femeile, nu contează vârsta.  Rochia aia de n-am mai îmbrăcat-o de ceva vreme, aia cu crăpătura pe un picior, mă enervează. N-are buzunar să pun  mobilul. Trebuie să-mi iau geanta şi nu geanto-sacoşa de voiaj şi trebuie să-mi pun  mâncarea  pentru la serviciu în pungă. Trebuie să mă-ncalţ cu sandalele cu toc şi nu cu balerinii sport.  Dar la cât mă doare cucuiul... ce mai contează ?  

În aceiaşi dezordine de idei, plantei mele i-au căzut florile mov. Mă rog, mai rezistă una, culmea, prima înflorită. Are, însă, boboci, nu puţini. Ce să fac eu cu ei ? Oare nu-i stric, pe mine ?