Ziceam :
-Mă întreb cum mă văd alţii sau, mai exact, cum m-aş vedea
eu dacă m-aş privi, pe mine-mă, ca pe o reprezentare în bula mea de firesc
observată din afara bulei mele de firesc.
Replica:
-Mie nu-mi mai pasă de mult de felul în care mă văd
oamenii...
Dar nu despre asta-i vorba, nu astfel pun eu problema. Nici
mie nu-mi pasă. Doar că e interesant de aflat. Şi pentru că a trebuit să dau
aceasta explicaţie , m-am întrebat, pentru a nu ştiu câta oară : cât de opacă e
bula mea?
Am foarte multe treburi astăzi. Îmi propusesem ieri să mă trezesc devreme şi să le dau gata. Numai că m-a trezit cutremurul, mai devreme decât îmi propusesem, apoi am anulat alarma telefonului şi...am tot dormit. Nu mai am chef de nimic, aş sta aici, în faţă monitorului şi aş tot scrie, aş scrie, aş scrie... aş scrie despre toate acele lucruri din mintea mea cărora nu le-am putut da nume, în ultima vreme. Acum încep să capete o formă şi îmi vine să le botez, aici, în locul acesta de care am cam uitat în ultima vreme. Gândurile mele parcă ar fi Oţu’ , una dintre mâţe, care... ce să mai...cum crap o uşă, Oţu’ zis Oţunu’ o zbugheşte prin crăpătură.
Uneori mi-e dor de căteluşa Lory, mi-e dor de-mi dau lacrimile ca unui -nu-i aşa- nenorocit de isteric de iubitor de animale, ce mă scot din sărite cuvintele astea, iubitor de animale. Împărţirea artificială a oamenilor pe categorii se pare că şi-a mai găsit ceva de lucru.
Ok, am treabă. La treabă, old girl.
:)))))) cred că Oţunu’ tocmai a dărâmat ceva, pe hol....
Am prins-o, si nu s-a spart ! Anna, sa dea naiba, gandurile tale m-au pus pe gandurile mele cat de fara minte oi fi parut zilele trecute cand am scris de maidanezi . Dar nu ma dezic de ele . Inca mai cred ca trebuie facut ceva . Acum, cu etichetarile, clasificari, ,, unii : le fac pentru ca au nevoie de ele, au nevoie sa stie ca sunt sau nu cnf. clasificarii . Tu stii cine esti, eu stiu cine sunt, iar pisica poate sparge ce vrea, e riscul tau ca o tii in casa !
RăspundețiȘtergereMie nu mi-ai părut aşa, pentru că am înţeles. Nu toţi oamenii se raportează la fel la toată povestea cu câinii. Nu m-a muşcat în viaţa mea (până acum) un câine, nici în haită fiind ei. Ca să te distrezi, îţi spun că m-amuşcat o pisică, în spatele blocului, când aveam vreo 14 ani. O confundasem cu Vasile, o mâţă neagră ce o mai hrăneam. Sau...o fi fost chiar Vasile, habar n-am, cert e că muşcătura şi zgârieturile au fost foarte-foarte urâte şi am făcut antirabic. Sau ţi-am mai povestit asta ? :-) Nu vreau să vorbesc, din nou, despre tragedie, ştii care şi ştii ce cred.
ȘtergereŞi eu cred că trebuie făcut ceva, cred că există câini periculoşi care umblă pe străzile oraşelor şi da, un animal periculos pentru om ... cu tot regretul, trebuie eutanasiat. L-aş eutanasia şi dacă ar deveni periculos în grija mea fiind. Asta e ceea ce cred. Ceea ce ştiu este că există programe şi deştepte şi umane pentru rezolvarea problemei. Numai că ele necesită, culmea, nu atât bani cât constanţă în derulare. Şi n-ar trebui să producă nici isterii din părţi opozante, nici împărţiri artificiale ale oamnenilor pe categorii.
Da, e riscul meu, aşa-i. Cam toate-s riscuri şi asumări pe lumea asta... :-)
Bula ta este transparenta atunci cand decizi sa fie prin sinceritatea cu care te e xprimi . Imi pari o persoana care intai gandeste, cantareste si apoi vorbeste . In cei 3 ani de virtual, nu ti-am citit niciun comentariu care sa fie ofensator, ceea ce inseamna respect si chiar ai pus la indoiala afirmatiile altora de genul acesta facandu-i sa-si reevalueze pozitia . De umorul cu care te tratezi si tratezi in multe contexte, esti inimitabila . Si-ti mai admiram acum doi, pe un anumit blog, revenirile cu comentarii .
ȘtergereMulţumesc pentru ca te-ai gândit să-mi spui :-)
ȘtergereDa, poate că e o parte din ceea ce sunt. Dar ... îţi dai seama că asta e cam descrierea unui personaj în preajma căruia n-ai vrea să fii atunci când e cu adevărat furios sau atunci când e deprimat ? :)))))
Motanul meu Wiski , care are 17 anisori , fiind depozitarul multor trairi si experiente existentiale si care stapaneste filozofia aplicată , transcendenta ca notiune derivată , precum si alte multe subtilitati psihoanalitie - motanul meu deci , se uita cu ochii mari la mine , in timp ce-i citesc dialogurile voastre ... A conchis ca sunteţi doua mititele si ca aveti aparenţa a doua buline care va vizualizati pe voi insiva rezumate intr-o bula , ceea ce spune motanul Wiski , este complicat si sever analitic ... Cred ca in limbaj pisicesc , incearca sa va faca un compliment de sezon , ori o constatare voalată..sau naiba stie ce vrea sa spuna... Oricum se adreseaza amandoura , tie Anna si in egala masura si tie "Iubiri de ape " ! Certati-va voi cu el , eu doar am tradus . Ce ti-e si cu motanii din ziua de azi-au preferinte ptr.blog si nume anume ..Piticul
RăspundețiȘtergereTe rog să-i comunic lui Whiski următoarele : nu exact ştiu ce-a vrut el să spună, dar eu, una, din bula mea, vreau să afle că de ceva vreme nu mi-a mai spus cineva ceva aşa drăguţ :))))))
ȘtergereWhiski si cu mine , iţi mulumim ptr.raspuns , timp si spaţiu acordat , ptr. tot ! Stii , noi mergem impreuna peste tot , la cumparaturi , la serviciu , plimbare , evenimente de tot felul si mai cu seama la restaurante . Ne cunosc bucatarii din toate restaurantele oraselor invecinate . Consuma in aceste locatii doar creier pane , omleta sau muschi tartar fara condimente - doar galbenusul de ou atasat mugurelui din piept viţel trecut de doua ori prin masina tocat . El mai are doar doi dinţi la cei 17 anisori ai lui si sunt foarte atent la alimentatia sa . Mai are si doua hainute , ptr.perioada rece , care se incheie la spate . Una din hainute este gri cu revere negre , iar cealalta este alba cu revere albastre . Hainutele au buzunare mici , in care-si tine el medicamentele si batistutele de care are deseori nevoie . Nastureii hainutelor sunt facuti din colectia mea de butoni ptr. camasa . Are si doua papioane asortate , primite bonus de la croitoresele care ii lucreaza . Este un motan de culoare gri aproximativ caucazian si are prestanta , verticalitate , demnitate si un farmec aparte . Desi are prezenta unui lord , este sociabil , iubitor , manierat . Suntem de senzatie pe unde mergem , iar dragalasele intorc deseori capul dupa noi , privindu-ne atent ... Dar noi suntem seriosi , asa ca ele , dragalasele , raman uitandu-se lung dupa noi ... Il iau cu mine peste tot , deoarece ma tem grozav sa nu plece in alta viaţa , fara ca eu sa-i fiu alaturi . Am fost buni camarazi si am trecut prin multe impreuna- cum as putea sa-l parasesc la sfarsit ?!
RăspundețiȘtergereAceasta a fost prezentarea lui Whiski , caruia îi citesc eu blog.ul tau si care te pupa pe nasuc ptr.rabdarea de a fi ascultat poveste sa .
COMPLETARE : Cand l-am cunoscut , Wiski umbla permanent lipit de un caine maidanez . Nu cerea hrana , nu se amesteca cu alte pisici , manca doar ce primea prietenul lui cainele . Se mira toata lumea de asa prietenie . Dupa un an , cainele a fost lovit de o masina . Whiski a scapat atunci doar cu o labuţa rupta . Din ziua aceea l-am adoptat eu cu toata responsabilitatea . Pe langa el , in tot acest timp , au trait si alte pisici amarate , asa cum se gasesc de regula peste tot , la tomberoane , pe langa blocuri , etc . Erau prietenele lui si le-am tratat cu aceeasi consideratie . Imi sunt dragi aceste sufete chinuite , care ptr.o mana de hrana ne rasplatesc din toata inima lor mica , bucurandu-ne , alintindu-ne si inseninandu-ne neconditionat . Si intotdeauna ne raman prieteni adevaraţi , prieteni fara grai . Unii ar putea comenta in tot felul cele spuse de mine , predilect folosindu-se de perpetua motivatie : " mai bine dai la un om , decat la animale " Ma indoiesc ca au dreptate - pe masura ce cunosc mai bine oamenii - iubesc mai mult animalele !
RăspundețiȘtergerePiticul .
Să-ţi spun, şi să ştii că e reală : când era căţeluşa Lory pui iar fiica mea era adolescentă, prin clasă a 10-a, parcă, fiică-mea a îmbrăcat-o pe Lory cu o rochiţa de-a ei, de când era copil. Lory era aşa de simpatică încât ne-a umflat pe toţi râsul . Ce-a facut Lory ? Lory s-a întors cu spatele la noi. Am dat chestia aia jos de pe ea şi apoi Lory a plecat şi a stat toată ziua sub un fotoliu, n-a vrut nici să mănânce. Noi, ăştia, oamenii, n-am putut trage altă concluzie decât că Lory s-a supărat. N-am mai repetat niciodată figura cu râsul, să ştii, ne-a învăţat minte :)
ȘtergereDespre chestia aia cu "mai bine dai la om decât la animale"... ce să zic ? Ce-are una cu alta, într-o situaţie care nu e de viaţă şi de moarte? Eu nu pricep de ce problema se pune aşa. Într-o astfel de situaţie se poate să dai şi la om, şi la animal. Nu ştiu dacă iubesc animalele mai mult decât pe oamenii. Ştiu însă că au existat doi câini pe lumea asta care mi-au fost ca membrii de familie.Lory a fost, probabil, ultimul . :-)
Transmite-i "somn liniştit" lui Whiski !