Eu aşa fac

Tanti Mari era ca tancu’... Dacă vroia ea ceva, era ca tancu’...  Iar dacă povesteai ceva de bucătăreală, tanti Mari avea totdeauna un exemplu de dat, un exemplu care se încheia cu "eu aşa fac", un "aşa fac" fără drept la replică. Nu că te-ar fi împiedicat ea. Te împiedicai singur, de bună voie .  

În fine, am băut două palinci babane, că a fost parastasul de doi ani pentru tanti Mari. Rog pe cei ce mai trec pe aici să nu priceapă că beau non-stop, ci să priceapă realitatea, anume că atunci când mai beau câte ceva mai dau pe-afară, inclusiv pe blog. Mă rog, în cazul în care încep să scriu prea des, rog să fiu atenţionată, amical. Emoticon : ))))))) Da, emoticon, e cazul să admitem că nu suntem scriitori, ci doar oameni care accesează, uneori, butonul "postaţi", şi că acest "postaţi" vine cu emoticoane la pachet.

Ce ziceam ? Tanti Mari... Absolut, total şi definit cu "i" şi nu cu "y", se citeşte aşa cum se scrie, vorba lui Marin Moraru în "Actorul şi sălbaticii": Aşa scrie, aşa zicem".

O chema Mariana. Avea, acum doi ani când a murit, vreo 15 ani mai mult ca mine. Dacă mă gândesc bine... diferenţa asta va scădea, în timp, nu ştiu până când. Dacă nu ştiu până când... e doar vina ei, a egoismului ei care a determinat-o să moară subit, într-un taxi din Târgu Mureş ce urma să o ducă la gară şi apoi acasă, la Bucureşti,  după un concediu de vis , unul cu linişte, cu bucurii, cu prieteni şi cu un chef ca pe vremuri , la Gălăoaia.  Avea, când a murit, o prietenă cu care locuia. Hihi ( da, hihi, că ăsta - i un post pe-un blog, nu o carte), obişnuiam să glumim că dacă ne-am da un pas înapoi faţă de lumea în care trăim zi de zi,  am putea pricepe de ce alţii ar putea vedea  relaţia ca pe una de lesbianism, aşa cum o văd şi au văzut-o, probabil, mulţi cunoscuţi. Doar că... puii mei, or fi fost prea ... ăăă ( da, ăăă, ... că asta -i un post pe-un blog, nu o carte ) delicaţi s-o spună?  Cum mama naibii să locuiasă două femei  în acelaşi loc, fiecare cu singurătatea ei, cum altfel decât fiind lesbiene, nu-i aşa ?  Doamnelor şi domnilor ( mai ales doamnelor sau mai ales domnilor ) să ştiţi că se poate, fără să fi fost lesbiene. Apropos de asta, dacă tot mă aflu într-o perioadă de vorbit franc, am zis-o şi pe asta, la parastas. Ba chiar am pus întrebarea : de ce unii oameni ar gândi aşa, la lesbianism mă refer ? Păi... pentru că oamenii se uită prea mult la TV, a venit un răspuns. Un răspuns de bun simţ şi pe gustul meu.

Ce fac acuma ? Păi... pentru că parastasul s-a întâmplat cu un etaj mai jos de apartamentul meu, iaca ce fac : am urcat la mine în cameră cu cafeaua  de la parastas, să fumez o ţigară. La parastas nu fuma nimeni, n-am fumat nici eu. La cimitir, prietena lui tanti Mari n-a împărţit cafea şi ţigări, aşa cum ar fi venit natural, de sufletul lui tanti Mari. Nu, n-a făcut-o, pentru că orice preot ar fi atenţionat-o că aşa ceva nu se face, tutunul e iarba dracului. Aşa încât fumez eu... ăăă... ( că ăsta-i blog : ))))) ),  o cafea cu tanti Mari .

 Pentru că... "eu aşa fac", vorba lui tanti Mari.

 Îmi lipseşti, tanti Mari, îmi lipseşti şi atunci când nu-mi dau seama. Pentru că... eu aşa fac .