Yellow

Hai c-am smiorcăit niţel, de la asta :

Ca să nu fiu chiar ca un nenorocit de oracol pe două picioare pentru o tânără amică din virtual, i-am trimis link la melodie şi am smiorcăit, la multe staţii de metrou şi vreo 25 de ani distanţă faţă de ea.

Adevărul e că n-ai de unde să ştii dacă nu cumva, în timp ce tu croşetezi o eventuală iluzie în jurul unui bărbat ce te atrage, respectivul  e doar amabil cu tine, pentru că s-a prins dar e prea...ăăă.... delicat să te oprească din croşetat, indiferent de motivul pentru care ar fi onest să te oprească. N-ai de unde să ştii nici dacă nu cumva, în timpul ăsta, face mişto de tine la o bere, cu amicii. N-ai de unde să ştii dacă nu cumva e un om echlibrat pe care l-ai speriat cu felul tău de a fi, ăla de care nu-ţi dai seama, cu energia-că nu ştiu cum altfel să-i zic- cu care dai în lumea din jur, fără să-ţi dai seama, cum ziceam. N-ai de unde să ştii dacă nu cumva are o viaţă personală ce nu-i place nici lui şi în care nu vrea să te atragă şi pe tine. N-ai de unde să ştii dacă nu cumva temporizează, de teamă că orice început are şi un sfârşit.

N-ai de unde să ştii, atâta timp cât n-ai văzut  fie "a yellow ribbon", fie stejarul tăiat, în a cui paranoia te afli.

Poate de aia cei ca mine se toOt plimbă cu autobuzul,  admirând culorile toamnei.