Pentru că n-am cip dar am speranţe

Gaudeamus, Bucureşti, 2013.

Hm, din nou nu-i timp suficient sau, mai degrabă, nu-i linişte destulă în mintea mea ca să aştern aici, acum, nu tocmai ortodoxele gânduri ce le-am avut la acest Gaudeamus al anului de graţie 2013. Scriu, totuşi, ca să marchez momentul . Şi nu doar pentru asta. Sper că faptul de a fi scris un început să mă forţeze să scriu continuarea.  

Mai spun doar că am fost  şi bucuroasă şi tristă. De ce tristă şi de ce acum şi nu la alte ediţii ale acestui târg de carte sau la alte ediţii ale altor târguri de carte ... asta-i probabil o chestiune ce ţine de experienţe şi acumulări în plan personal .

La naiba. E deja 9 şi la 10 trebuie să ies din casă. Am momente când chiar îmi doresc un cip care să-mi... să-mi crească  viteza...