De Bucureşti

Cititul în metrou îşi are dezavantajele sale, chiar dacă te-ai antrenat suficient încât să nu te simţi  deranjat de conversaţiile din jur în timp ce stai spâzurat de-o bară şi, chiar aşa, absorbit de lectură, să simţi instinctiv că ai ajuns în staţia în care trebuie să cobori. Unul dintre dezavantaje poate să apară şi când citeşti stând confortabil pe scaun într-un vagon aproape liber. Aşa mi s-a întâmplat astăzi, când metroul dinspre Pipera a ajuns la Unirii taman când personajul  principal din Dans,dans, dans , aflat într-o neprevăzută dar se pare că benefică  vacanţă în Hawai, o reperează pe Kiki pe stradă şi fuge în urmărirea ei, asta după ce îi spune lui Yuki să-l aştepte, încuiată în maşină. 

Ha, cine n-a citit cartea îşi poate închipui cu totul altceva decât este dar asta n-ar fi o întâmplare singulară, vorbind , în general, despre închipuiri rezultate din povestiri despre alţii.Şi din informaţii trunchiate, evident. Şi nici nu contează, eu altceva vroiam să spun, şi anume că am coborât din vagonul de metrou şi am continuat să citesc stând pe scaun în staţia de metrou. La un moment dat am realizat că e sâmbătă, eu vin de la serviciu şi aş putea să citesc acasă sau pe o bancă în parc, aşa că m-am urnit spre traversare pe tronsonul celălalt, spre metroul care urma să mă  ducă acasă. 

Când e puţină lume într-un loc care e, de obicei, atât de aglomerat încât îmi vine să ţip, devine interesant să studiez personaje. 

O tânără puţin cam crăcănată  reuşeşte să arate foarte bine în colanţi. Cred că-i reuşeşte pentru că are aerul că puţin îi pasă că-i crăcănată dacă are picioare lungi şi-un păr lung, superb, numai inele.   

Cam mulţi puşti tunşi în diverse feluri dar cu o aceeaşi caracteristică, o suviţă de păr pe-un ochi. Cred că fac parte din acelaşi grup mai mare care s-a despărţit în grupuleţe. Ăştia sunt şi mai interesanţi. Unul îşi poartă tunsoarea de parcă aşa s-a născut, cu părul căzându-i pe un ochi şi nici n-ar vedea bine dacă ar fi altfel. Altul dă pemanent din cap, nu-mi dau seama dacă pentru a vedea pe unde merge sau pentru a scoate suviţa în evidenţă. Un al treilea îşi tine capul ţeapăn deşi şi suviţa e ţeapănă şi fixă, probabil ăsta se teme să nu-i intre suviţa în ochi.   

 Copii, părinţi, baloane de la McDo, poc. 

Mi-am luat o sarsaparilla şi un ghiveci cu-o floare. Nu că ar fi zi de salariu, e doar o zi în care mi-am făcut de cap cu banii "de rezistenţă".

Linişte, totuşi. O linişte de sâmbătă de primăvară de Bucureşti.  Pomi înfloriţi. Oh, au tuns teiul din dreptul ferestrei camerei mele, cică să nu-i cadă crengile peste maşinile parcate, aşa cum s-a întâmplat la scara 1. O să-mi lipsească şi ... nu mai vreau să vorbesc despre asta. Kao, câinele vecinei de la parter, are şi el un look nou, de primăvară, e tuns şi zici că-i ied. N-am priceput însă de ce m-a lătrat, că el e de nerecunoscut, nu eu. Sau poate vroia să-mi atragă atenţia asupra noii sale coafuri.

Bună dimineaţa mai după prânz, primăvară de Bucureşti !