Păi... cum să fie ?

Azi noapte nici n-am dormit. M-am uitat, de nebună, la "Person of interest", nu ş’ câte episoade. Pe urmă a venit ploaia aia de s-au rupt norii cu ea şi am închis repede geamuri, pe urmă am dormit un pic de s-a făcut ora 10, pe urmă am băut două cafele pe net şi pe urmă m-am dus pân’ la Mega să iau iaurt şi îngheţată şi  pe urmă, adică acuma, nu-mi vine să fac nimic, deşi am multe de făcut prin casă. Nu sunt o gospodină, vai mie. Nici măcar gospodară nu sunt, asta ca să inventez un cuvânt şi să-l fac găleată de turnat cenuşă în cap cu el, să vadă lumea şi să ştie de ce neşte treburi, adicătelea săraca de mine, am şi eu motive, aşa sunt eu... 

Nu, nu sunt o gospodară,  nu le am pe alea cu iarna car şi vara sanie. Nu sunt gospodară nici la bani, nici la cuvinte, nici la sentimente. Sunt un fel de soldier of fortune, la toate alea. 

Şi morile de vânt, vu-vu.

"Thougt blindness is confusing, It shows that you' re not here". Nu-s aici, nici bărbatul meu prieten, nici banii din cont cu care să plec să văd lumea, hai nu lumea, dar măcar Brno în vreme de etapa Moto GP , lăsaţi Australia, lăsaţi Pirineii... 

Ah, da, tata,  The soldier of fortune, ne-a lăsat casa asta plină de cărţi şi alte tâmpenii din care nu ies bani. Mă rog, ceva mâncare în frigider este şi avem, eu şi mama,  ţigări pentru încă vreo trei zile. 

Sigur-sigur nu-s o gospodară. N-am ştiut să gospodăresc alea, toate alea. Dar pentru că inexplicabilul echilibru probabil că există, ştiu sigur că dacă mâine aş ajunge în stradă cineva m-ar culege de acolo, m-ar lua şi la bătaie verbală pentru că n-am spus-fi-mi-ar prostul obicei de orgoliu- cu ce mă confrunt, la buzunar sau la nervu’ capului. Nu ştiu ce-am făcut s-o merit, sunt doar o soldier of fortune căreia fortune i-a dat un copil şi-o sora şi prieteni. Şi cronologic, deci înainte de toate, nişte părinţi tip soldier of fortune.

A fost un răspuns, dat de mine mie însămi, la neaşteptata  întrebare cum e să fii singură, ha- ha.