Cu dureri de cap si în coadă de peşte

Iar mă doare capul şi asta ar putea însemna, dincolo de dovada existenţei capului meu, şi faptul că ar fi cazul să-mi schimb ochelarii ale căror lentile am reuşit să le zgârii cu praf de pe anvelope rulate ,necesitate care îmi produce junghiuri ce pleacă de la cap şi apoi se opresc să zburde libere prin buzunare. Sau o fi de la dat cu capul sau de la dat din cap sau poate de la ciufuleala lui brush. Hai ca-mi place... sa fii cifulit de o pensulă :))) (recunosc, iniţial scrisesem "perie" :D )

Păi...să scriu. Ce să scriu? Chiar, de ce , de fiecare dată când scriu, scriu despre mine? O fi narcisism (low self respect included) ? Mărturisesc faptul că am descoperit o şmecherie (unii ar putea spune , cum spunea bunicul, că ei au descoperit asta acum atât de multă vreme, încât au şi uitat între timp, chestie care sună mult mai mişto în rusă, sau mai degrabă nu ştiu eu să o traduc) , şi anume: poţi vorbi/scrie despre tine făcându-te că vorbeşti despre alţii sau despre adevăruri general-valabile, varianta a doua fiind de preferat, deoarece adevărurile general-valabile sunt valabile in general şi în consecinţă, sunt un bun camuflaj…

Nu pot să scriu despre politică sau depre mersul lumii in general, aşa cum îl văd eu, căci de văzut...îl văd şi eu cumva.Poate că trebuie să mai treacă un pic de timp ca să nu mi se mai pară că, făcând asta pe cont propriu, fară să fie parte a unei discuţii cu cineva, vorbesc, de fapt, cu tata, că este ca şi cum tocmai am terminat de dezbătut cu el o problemă şi mă apuc apoi să o scriu undeva. Iar el nu poate să citească. Sau poate că este adevărat ceea ce se spune, poate că el chiar poate citi...

Mi-a trecut o dată prin cap (e posibil să mă fi durut şi atunci) să-mi povestesc trecutele iubiri.Dar să spun că nu despre mine este vorba, ci despre o prietenă. Sau să scriu chestii scurte cu el si ea .Asta parcă am şi facut-o o dată, dar a fost, numai asa...de probă, eu acum ma refer la chestii serioase, la nuvele, minim. Nu, nu la telenovele, deşi... dacă ma gândesc bine, una dintre povestirile astea ar putea avea elemente de film indian.
Nu, chestia asta nu cred ca am s-o fac, decât...eu ştiu, poate accidental, iar dacă mă voi hotărî să o fac serios şi fluviu, îmi fac alt blog să nu ştie nimeni depre cine este vorba, nici măcar cele 3 persoane care mai trec pe aici o data la 3 zile.Nu, nu m-a lovit nici o invidie, doar o biată durere de cap.
Hmm...conform unei chestii care nu ştiu cum s-a întâmplat de s-a transformat intr-o regulă, parca văd că mâine (sau poate chiar azi, după ce termin de călcat) am să scriu ceva cu el şi ea...sau poate că invers...că doar tocmai ce am terminat de comentat pe undeva ceva despre una spunem si alta suntem (sau facem, nota mea)...