Pozitiv

Am visat bazaconii, foşti colegi de muncă. N-aş zice bazaconii dacă cei colegi de muncă ar fi stat la locurile lor de muncă pe care le ştiu eu...dar...Oaie ot La Baraca era la costum şi cravată cu buline în liftul cu programare ce mă ducea la etajul 13 al clădirii pentru care plătea chirie serviciul ăla cu ştaif pe care nu l-am putut suporta mai mult de un an, managerul de la sus-numitul serviciu era pe scaunul Balaurului Zuzu ot La Baraca (asta cred ca era un soi de pedeapsă, după ce l-au dat ăia afară l-au pedepsit şi l-au aruncat în trecut). Domnul Apostol de la La Baraca era oberşef la rampa de geometrie proprietate a proprietarilor actualului loc de muncă iar doamna Şerbănescu avea şapcă şi era şofer pe service-ul mobil, aceeaşi proprietate, ceea ce e singurul lucru care are logică, pe ăştia doi de-aici de la urmă n-am reuşit să-i despart niciodată, în mintea mea.

Chestia ciudată e că parcă toate locurile astea de munca erau unul şi acelaşi, ceea ce e de-a dreptul stupid, nu de alta dar unul era proprietatea tutulor, altul era proprietatea a mai multora, fiind d-ăla cu board of...puii mei, n-am chef de asta, iar ăsta, actualul, e proprietatea a doi băieţi cu adevărat deştepti.

Eu nu ştiu dacă visele prevestesc sau dacă doar fac un rezumat dar nu cred că sunt întamplătoare, cert este că ieri am facut numai tâmpenii la locul de...pardon, la job şi se ştie că îţi ia mult mai puţin timp să faci o tâmpenie decât să o repari, ca să nu mai spun că dacă eşti croit să faci tâmpenii, reparaţia însăşi se poate constitui într-o tâmpenie şi mai mare decât tâmpenia iniţială.

Azi noapte ştiu sigur că am visat ceva important dar nu pot să-mi amintesc ce.
Am vaga impresie că nişte personaje care mă mai vizitează din când în când, Piticul de la Nimicnarerost, pasărea aia colorată şi tipa aia care se deghizează când în doamna Furia, când în doamna Frica, mă rog, în doamne din astea negative , sunt într-un tren, trenul e pe cale să intre în gară, visele sunt un soi de anunţuri „Rapidul cu nr.X va sosi in gară la peronul Y” iar eu alerg în somn ca să ajung la alt peron.

Cred că e cazul (norocul meu ca azi e zi de leafă) să mă duc la hypermarket să-mi cumpăr un box de gândire pozitivă şi să încep să gândesc cu ea, am citit eu pe net că în cazuri de vizite nedorite e bine să gândeşti cu gândirea pozitivă, nu cu gândirea ta.