luni, 18 mai 2009

Jurnalul îmbătrâniri mele ?

A zis fii-mea că sunt pisăloagă.De fapt, a zis că de o bucată de vreme "m-am pisălogit".Nu a vrut să-mi dea mai multe amănunte, nici măcar un exemplu, dar mi-a garantat că este adevărat ceea ce spune. Ce să zic? Nu mi-am dat seama şi nu-mi dau seama nici acum la ce anume se referă, concret. Mie nu mi se pare că sunt altfel.

M-am gândit în toate felurile, m-am gândit inclusiv la faptul că poate că ea este altfel, acum.Poate că eu am fost pisăloagă tot timpul dar ea a ajuns la vârsta la care părinţilor le sunt descoperite defectele şi, în acelasi timp, acceptate.

Ceva-ceva legat de treaba asta am desoperit, însă. Am costatat că am câteva idei (desigur, puţine) de care nu scap. Câteva teme. Poftim, o zic de-a dreptul,cred că unele idei ale mele sunt fixe iar de aici şi până la a deveni pisălog...nu e o un drum prea lung. Aceasta descoperire, coroborata cu faptul că fii-mea le cam "nimereşte" de obicei, m-a pus pe gânduri.

Este, de altfel, cam evident faptul că majoritatea oamenilor, după ce trec de o anumită vârstă , ajung să capete caracteristica de pisălogi vis a vis de cei mai tineri decât ei.Cred că babalâcilor ( zic şi eu aşa, ca să sune simpatic ) li se aşează, după o anumită vârstă, ideile în straturi, iar ei, babalâcii, le pot identifica mai uşor şi pot face o comparaţie : --asta e important-- asta nu e important-- şi după ce fac departajarea, o ţin langa cu acele chestii pe care le consideră ei importante, devenind, în acest fel, pisălogi în raport cu cei care , încă, muncesc la stratificarea ideilor proprii.

Hai că m-am scos, am tras-o pe Academiei...

Dar nu pot să scap de o idee care sper să nu devină foarte fixă, adică să mai poată fi mişcată din când în când din loc, cam aşa ca un şifonier de tip vechi : te pomeneşti că ceea ce fac eu aici ar trebui denumit "Jurnalul îmbătrânirii mele"...

Uite că am chef să embed ceva. Scriind, mi-a venit în minte ( nici acum nu ştiu pe ce cale vin anumite lucruri în mintea mea, deşi...în cazul de faţă nu e prea greu de văzut calea) mi-am amintit o melodie ce se auzea la radio când aveam eu vreo 10 ani :



Acum îmi dau seama : calea este mai întortocheată decât am crezut iniţial, din moment ce melodia aceasta e ceva cu "roza". Dar...nu vreau să-l deranjez pe Freud, mai bine mă folosesc de ocazie ca să postez nişte poze, măcar cele care mi-au ieşit cât de cât, că nu ştiu de ce pozele mele nu mai ies aşa cum mi-ar plăcea...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu