Simplu

Mă caracterizează un stupid autocontrol urmat de izbucniri precum ploaia care tocmai a trecut. De ceva vreme mă tot bâzâie un gând şi eu îl tot dau la o parte şi cred că acum nu mai pot să-l dau la o parte şi am să izbucnesc fix aici pe blogul ăsta, jurnalul ăsta virtual sau ce pisici pe casă o fi el. Tocmai am vrut să înşir eventuale motivaţii ale izbucnirii pe care abia o mai ţin în frâu, dar...ce rost are, ce importanţă are "de ce"-ul?
Îmi doresc ceva cald si firesc. Cald şi firesc aşa ca un zâmbet în ochii unui prieten pe care îl descoperi, după mult timp, tot prieten. Cald şi firesc aşa ca o pătura moale şi caldă atunci când simţi că te pătrunde frigul. Cald şi firesc aşa ca o lăbuţă a unui căţel pe mâna ta. Nu mai pot să scriu metafore pentru că îmi vine să fac ceea ce se pare că n-am făcut niciodată în copilărie : să mă trântesc pe jos şi să dau din picioare ca să obţin ceea ce-mi doresc.
Am obosit de E-uri, de pampoane, de zorzoane, de tălmăciri şi răstălmăciri, de dacă şi de parcă, de negru intens, bleu ciel, roşu de foc şi alb imaculat, na, că astea te pomeneşti că tot metafore or fi.
Mă duc să sparg un pahar, ceva.