Normalitate

Sunt prima care dă cu pietre în "normalitate", mai exact în ceea ce se înţelege în general prin normalitate. Dar trebuie să recunosc că de fapt mi-o doresc, în sensul că vreau să mă accept pe mine ca pe ceva normal pentru mine, în fiecare din stadiile prin care trec.
Am în minte doua chestii are au, probabil, o legătura logică între ele şi poate că pâna termin de scris voi găsi şi legătura.

• Chestia cu clasa

Mă sună fosta colegă de bancă din liceu. Vorbim diverse, de exemplu despre cum să facem să-l găsim pe J şi să-l aducem şi pe el la următoarea întâlnire, când o fi să fie ea, pentru că se pare că va fi. Îmi spune la un moment dat : "vorba lui M, tu întotdeauna ne-ai dat clasă". Nu era prima dată când auzeam asta , dar a fost prima dată când am şi întrebat : "Cum adică? Ce anume făceam?" A încercat să-mi explice, mi-a dat şi câteva exemple. Erau situaţii pe care mi le-am amintit în timp ce mi le povestea, le uitasem. Ea susţine că am uitat pentru că sunt, pe deasupra, şi modestă. Ha. Nu cred că despre asta e vorba."Modest" e un cuvânt ce aparţine normalităţii pe care am fost educată să o accept , nu celei cu care vreau eu să mă împac.

• Chestia cu bluza

Mergem la Auchan, sor-mea, fii-mea şi eu.După ce am vărsat în maşină cărucioarele cu toate cele pentru adunarea familionului cu ocazia zilei mamei, am urcat din nou să căutam ceva cadou prin Iris . Într-un magazinaş fără firmă răsunatoare mă lipesc , pur şi simplu, de un umeraş pe care stătea o bluză simplă cu bretele, dintr-un material uşor, în carouri. Era şi cam scumpă, dar probabil că aveam aşa o mutră...încât fii-mea mi-a cumpărat-o. Am găsit şi un cadou pentru mama, un cadou ce s-a dovedit, ieri, că a fost chiar potrivit. Apoi ne aşezăm, ca de obicei, la Bourbon, la cafea. Eu şi sor-mea--cafea cu ţigări, fii-mea-- ciocolată caldă cu mentă.Scot bluza din sacoşă, mă uit din nou la ea şi verbalizez că îmi vine s-o mănânc şi că îmi aminteşte de ceva dar nu ştiu de ce anume. Sor-mea rânjeşte şi-mi explică : „ Hmm, te-am văzut din magazin...Ai avut o rochie dintr-un material asemănător, dar..." şi aici a urmat povestea rochiei aceleia, poveste care mi s-a ascuns prin cotloanele memoriei din motiv de autoapărare, probabil. Mi-am amintit. Rochia aceea semăna foarte mult cu această bluză la care mă mai uit din când în când, de sâmbătă încoace. Mă uit cu plăcere şi în acelaşi timp mă uit ca şi cum aş vrea să aduc la acelaşi nivel o normalitate trecută cu normalitatea prezentă.

Şi toate astea mă fac să mă întreb : oare navighez printre diverse normalităţi personale?

M-a întrerupt un telefon. Recitind ceea ce am scris, constat că întrebarea este retorică şi că urmează să postez un bullshit dar am să-l postez totuşi, ca să am de ce să-mi pun întrebări data viitoare.