"fă-mă, Doamne, să mor "...

Ar trebui să fac cu totul altceva, urmează să vină fii-mea cu prietenul ei şi el să-mi instaleze PC-ul cel nou... Ar trebui măcar să-mi strâng toate astea de pe birou, plicurile în care mi-au parvenit facturile... şi facturile, de asemenea.

Le-am strâns. Măcar să aibă loc. Cu unitatea...e uşor.Biroul ăsta , inclusiv chestia aia pe rotile pe care stă unitatea e proiectul lui. Şi aşa-zisa bibliotecă din spatele meu (aşa-zisă pentru că nu ştiu cum să-i zic , e o chestie extem de utilă şi încăpătoare) e tot proiectul lui. Şi camera mi-a zugrăvit-o tot el, uneori mi-e jenă că o afum în halul în care o fac... Vroiam să spăl şi geamul, ce mă enervează termopanele astea, parcă se murdăresc mai repede decât celelalte...Termopanele din casa asta există pentru că le-a comandat fii-mea. Dacă am aici , în camera asta, un soi de cuibuşor...asta se datorează lui fii-mea şi prietenului ei. Mă uimesc copiii ăştia. Pe fii-mea...o ştiu, doar e fii-mea. De mică, reuşea să faca cu mânuţele ei chestii la care eu îmi dădeam cu stânga peste dreapta în primă fază, îmi ieşea abia din a doua, eventual. Ei îi iese totdeauna din prima.
I, prietenul ei, e la fel. Mi-a "compus" PC-ul nou, îmi instalează ce vreau eu oricând poate, dar, în acelaşi timp, poate să zugravească "la dungă" , neapărat la dungă, e un perfecţionist uneori enervant, poate şi ştie să îngrijească o grădină... nu ştiu...cred că poate să facă aproape orice lucru cu adevarat util.
Iar eu, în loc să mă apuc de treabă, stau aici şi îmi beau cafeaua , fumez şi scriu. Are dreptate fii-mea, pot fi nu numai pisăloagă, dar şi enervantă.

În mintea mea sunt o grămadă de gânduri care se bulucesc să iasă afara, pe pagina asta şi, bulucindu-se, nu reuşesc să iasă pentru că nu le dau eu drumul, vreau mai întâi să le ordonez. Ele se bulucesc, eu mă chinuesc zadarnic să le ordonez şi cu toţii, eu şi cele gânduri...batem pasul pe loc, iar a bate pasul pe loc înseamnă, în cazul de faţă, a scrie degeaba. Sau...eu ştiu...poate că nu e chiar degeaba, poate că în timp ce scriu ordonez sau poate că nu ordonez nimic, doar descarc ceva.Pentru fii-mea şi pentru I asta este chiar o intreprindere inutilă, nu degeaba îmi spune ea uneori, în glumă : "Mama, tu eşti sigură că nu au încurcat ăia copiii la maternitate"? "Sunt sigură că nu, îi răspund, aveai brobonele pe nas, chestie după care te-a recunoscut şi bunică-ta din partea lui taică-tu, şi mai ai şi fix ochii ei”. Şi mai ai şi fix gândirea ei cumva...economică , îmi spun în gând, de-a dreptul cu respect. Noroc că nu ai şi altele, îmi spun în gând, de-a dreptul cu recunoştinţă.

Da, am bătut câmpii, din nou. De fapt, sunt nervoasă, sunt revoltată, nu, violentă nu devin decât eventual luând mobilierul la şuturi, dar mobilierul meu e prea zdravăn făcut ca să realizez altceva decâ să-mi fac buba la picior. Am aflat de pe site-ul de socializare pe care bâtui despre campaniile împotriva violenţei în familie. Am văzut fotografiile unor personalităţi machiate . Cu răni. Cu vânătăi. Nu ştiu, probabil că nu mă pricep la campanii, la cum şi ce să faci ca să produci efectul scontat în rândul publicului larg. Probabil că aceste campanii produc ele ceva, în timp. Probabil că dacă mi-aş afişa la avatar un anume semn al unei campanii din acestea...aş demonstra că îmi pasă. Probabil că, după un anumit timp...aş scoate poza aceea de la avatar, a trecut campania, nu? Sau n-aş scoate-o niciodata şi atunci...cei din jur s-ar obişnui, pur şi simplu, cu acea imagine.
Vax. Vax albina crema puca, dar mişto fotografii, mişto machiaj, totul se potriveşte cu exceptia expresiei ochilor. Pe aia...trebuie să fii , probabil, de la Dustin Hoffman în sus ca s-o "scoţi reală". Din când în când câte un update cu un alt personaj public machiat şi pozat pentru a demonstra că îi pasă. Îmi vine să iau mobilierul la şuturi. Scriu aici fără să dau nume, pentru că mă tem să stric comuniunea... să jignesc ideea de aderare şi bunele intenţii, dar pe mine, personal, mă revoltă. Dacă aş fi o victimă a violenţei în familie... m-ar durea fix în cot de pozele alea artistice. Aş avea nevoie, fără să o şi conştientizez, desigur, de un ajutor real, nu de unul machiat, la propriu şi la figurat.

[…] "fă-mă ,Doamne, să mor, ca să ştiu şi eu despre ce-i vorba". Am încercat din răsputeri să-mi imaginez cum e când îţi dai duhul, dar n-a mers.Tot ce am putut face a fost să imit un horcăit de moarte dar asta m-a făcut să mă înec şi aproape să mă sufoc şi m-am speriat atât de rău, că am fost cât pe ce să mă scap în pantaloni.
(Henry Miller-Tropicul Capricornului)

It ain't that in their hearts they're bad
They'd stick by you if they could
But that's just bullshit

(some Nick Cave lyrics)