Păi...să scriu...

Aseară, în timp ce citeam Tropicul Capricornului, am realizat brusc faptul că eu citesc în loc să bântui pe net sau să scriu diverse prostii aici. Inevitabil, a urmat întrebarea : ce rost are ca eu să bântui pe net sau să scriu diverse prostii aici?

În aceasta dimineaţa, deoarece scriu aici, pot trage concluzia că fie are totuşi un rost, fie îmi plac mie lucrurile fără rost. Realizez, de asemenea, faptul că întrebarea de aseară se înscrie într-un context mai larg, adică face parte din existenţiala de bază , şi anume : ce rost are orice?

Maică-mea susţine că astfel de chinuri existenţiale sunt nişte prostii şi se rezolvă foarte simplu prin trecerea imediată la executarea unor activităti fizice, de obicei la activităţi gospodăreşti, adică pe lânga sau în casa omului, chestie pe care nu am înţeles-o niciodată. Din moment ce nimic n-are rost...ce rost are să te apuci de activităţi fizice?

Amicii mei, N sau T, oricare dintre ei, răspund de obicei la această întrebare existenţială cu o altă întrebare pe care însă nu doresc să o reproduc aici, chiar dacă întrebarea are, cumva, legătură cu funcţia de reproducere la om. Acum îmi dau seama că ăştia doi sunt cam freudieni--ca să zic aşa-- şi că nu prea au şanse să devină filozofi de doi lei, cu atât mai puţin să scrie vreodată bazaconii pe un blog personal, preferând să-şi ocupe timpul cu alte activităti, inclusiv gospodăreşti. Desigur, mai au şi ei diverse alte chestii în repertoriu, cum ar fi "mai taci femeie din gură si du-ţi crucea" (citat din T) , citat care are, totuşi, nişte accente religios-filozofico-existenţiale (ca să zic aşa)

Eu am citit (niciodată până la capăt) prin diverse cărţi, reviste şi ziare că în cazuri de lovire bruscă de colţuri de întrebări existenţiale este indicat să-ţi iei concediu în scopul comuniunii cu natura, să faci numai ceea ce îţi place şi, în cazuri deosebit de grave chiar să te duci la psihopupu.

Da. Având in vedere faptul că o parte nu tocmai de neglijat din autoturismele Capitalei au efectuat deja schimbul sezonier de anvelope, poate că nu mi-ar strica să-mi pun intrebari existenţiale în mijlocul naturii, să mai bat eventual si munţi, nu numai câmpi.