Nervi de hood

Blestemuciul de dop este un animal inofensiv de dimensiuni microscopice care trăieşte în dopurile sticlelor de vin.Devine ofensiv numai în grupuri de dopuri când începe să atace prin intermediul soţilor, cu precădere soţiile la ţurloaie şi vecinii de cartier la sistemul auditiv.

Asta m-am enervat şi am scris de fapt, aseară, pentru că boul de vecin iar predica ceva în bucătăria personală, cu geamul deschis, în timp ce eu studiam bestiarul , primele "litere".
Şi intrasem pe net cu scopul de a scrie aici ceva adânc provocat de amintirea a unor vise în care săream de pe bloc, apoi mă căţăram pe bloc înapoi şi săream iar... Are dreptate tânărul artist care mi-a provocat această amintire. Prima săritura fost grea, m-am trezit speriată. Apoi…am început să visez de performanţă, adică săream, mă căţăram la loc, iar săream, iar mă căţăram...

În fine, scrierea mea adâncă s-a dus pe apa marţii de ieri. Azi nu mai pot să spun decât atât :

Părălucul de sine este o vieţuitoare care hibernează în sineînsuşile fiinţelor umane.Este aproximativ de forma şi dimensiunea unei monede de 50 de bani (denominaţi). Periodic dar aleatoriu iese din hibernare reuşind astfel să păstreze echilibrul în natura fiinţei umane, indiferent de fiinţă şi de numărul paralelor (de la două în sus) considerate de aceasta ca valoare a sa. Acţionează în toate direcţiile, fiind un regulator al nivelului de orgoliu, privit sau nu ca self respect .