Şi a fost să fie foc.
Dadada, ştiu.Ce mă agit atâta, ce mă doare pe mine...nu era casa mea. Aşa e, nu era.
Era pseudocasa mea, era un loc ce mi-a fost drag. Dacă mai pun la socoteală (ha, una de-a dreptul contabilă) şi consecinţele... Dar nu, nu le pun, nu acum, ci când le-o veni rândul.
De ce mă dor pe mine lucruri care altora le par stupide sau insignifiante sau non-treaba lor ?
De aia. De eu ce sunt.
Cui nu-i place... să se uite în altă parte.
Băi jurnal...ţi s-au pârlit şi ţie nişte file virtuale, de una, de alta, de gânduri şi stări proaste.
Dar că te vei alege cu file de cenuşă metaforică...nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte.
Când mi-oi reveni din una, din alta şi din cealaltă...am să revin. Am să revin sub forma în care mă simt bine. Acum sunt doar o formă contorsionată, fir-ar ele să fie de metafore.
Cui nu-i place forma mea...să se uite în altă parte.
Pe vremea... mea, era un răspuns care se vehicula şmechereşte la întrebarea "Eşti în formă?" - "Da, în formă de cozonac!" Nu ştiu ce probleme îţi şicanează interiorul eu-lui tău, dar eu, ca martor obiectiv al uneia din dubla ta existenţă, te rog să revii în formă de cozonac. Mie îmi place cozonacul: e gustos şi duuuuulce. Şi îmi evocă zilele de Crăciun.
RăspundețiȘtergereŞi nu mai arde filele de jurnal. Unde e cea de acum o săptămână?
Şi pe vremea mea se zicea la fel, te pomeneşti că o fi vorba de aceleaşi vremuri...
RăspundețiȘtergereDa, să trăiţi :D, "tinichigeresc" la formă şi promit să încerc să nu mai ard file...
Hey, I love the new look! :)
RăspundețiȘtergereMi tu, Violeta :-).Parcă mi-e mai cald aşa.
RăspundețiȘtergere