sâmbătă, 5 septembrie 2009

Probă

Mai fac o probă, poate de data asta nu dau delete.Încerc de vreo două săptămâni să mai scriu şi eu ceva dar rămân la stadiul de încercare.Scriu şi apoi şterg.Acea cămăruţă a minţii mele din care mai iese câte o exprimare a trăirilor mele...are un dulap în uşă. Dacă îmi va ieşi ceva acuma...asta se va datora, probabil, furiei.N-ar fi prima dată când adrenalina ar mişca mobilierul.
M-a sunat E, fosta colegă de bancă din liceu.Mi-a vorbit, vreo jumatate de oră, despre problemele ei, cerându-şi de nu ştiu câte ori scuze pentru că a tăbărât pe mine.Înţelegeam tot, fiecare idee a ei o mai gândisem şi eu, cu alte cuvinte sau poate cu aceleaşi.

Femei la 50 de ani care nu-şi arată vârsta, singure. Mi-a crescut adrenalina numai cât am scris. Ştampila "femeie singură". Nu, nu s-a terminat cu asta, a trecut aproape un sfert de secol de când am auzit, pentru prima dată "o femeie singură se descurcă" şi mentalitatea nu s-a schimbat, ceea ce pare a fi schimbare este un soi de deodorant dat peste miros de ceapă. Rata divorţurilor n-a schimbat şi mentalitatea. Cum, n-ai pe nimeni ? Naşpa, cu siguranţă o vei lua razna.Ba, mai mult decât atât, faptul că nu umbli cu limba scoasă pentru a-ţi face rost de cineva demonstreaza că eşti cel puţin anormală, e ok, înţeleg de ce, este vorba despre regula lui "cine nu-i ca mine e anormal".
Mă rog, asta cu anormalitatea "mi-am câştigat-o" pentru că am 50 de ani, când aveam 35 ...nu eram anormală ci "pericol public", soţii se cereau bine păziţi de ispită. Să dea naiba dacă am înţeles vreodată de ce eram ispită, n-am fost niciodată vreo Claudia Schiffer, dau exemplul ăsta ca să rimeze cu vârsta-mi.Şi nici nu mă ştiam vinovată de intenţii acaparatoare.
Acum ştiu că problema nu eram eu,dar nu mai zic nimic, altminteri adrenalina o să arunce dulapul ăla pe geam.

Da, mă, da ! Am tupeul şi nesimţirea de a umbla în blugi, cu căştile în urechi, am tupeul şi nesimţirea de a mă descurca la serviciu acolo unde una mai tânăra şi-a prins urechile. Poftim? Nu e vorba de faptul că îmi place munca mea ci de faptul că vreau să mă dau mare evidenţiindu-mă în ochii şefilor? Sau de faptul că "sparg piaţa" ?
Hai, marş şi merci, am mai împins dulapul ăla vreo 10 cm!
Nu fac cozonaci şi drob? Nu fac mă, nu fac, nu pentru că nu mai sunt onorabil măritată ci pentru că nu i-aş fi făcut oricum. Sau i-aş fi făcut, chiar dacă mi-ar fi ieşit o lipie de shaormă pe post de cozonac, i-aş fi făcut de drag şi nu pentru că aşa se face, pricepi? Dacă nu pricepi...mi se brehăne.

"Săru’ mânuşitele, doamnă scumpă, vă doresc o seară fermecătoare!"
Ha? Care-i treaba, ai 30 de ani şi ai citit în ziare şi reviste, în almanahe sau pe net că femeile pe la 50 de ani dau din ele neşte treburi când fac sex? Mai zi-mi tu mult săru’mânuşiţele de fiecare dată când mă vezi şi mai uită-te la mine ca viţelul la poarta nouă...că-mi explodeaza dulapul ăla din uşa şi îţi sare vreo aşchie în ochi...

Poftim? Sunt sau ţi se pare ţie că fac pe non-conformista? Păi...umblând niţel la psihologie, la cauză şi efect...nu pot spune decât că a trebuit să mă apăr, cumva.

8 comentarii:

  1. :)) Hai ca imi placi! Foarte sanatoasa rabufnire! Stii ce? Mai da-i dracului de oameni prosti! :D
    Semnat: Isabela din curtea Luanei ;)
    Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun venit în curtea mea, Isabela!
    M-ai prins cam nearanjată, cam cu părul vâlvoi :D
    Las'că-mi trece :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Iote, sunt surprins să descopăr ceva ce nu credeam că există decât în legende: criza de 50 de ani! Şi mai mult, s-o descopăr la tine! Pentru că, dincolo de toată justificarea, se simte acea criză. Îţi sare ca pumnul în ochi.
    Sfatul meu: ignor-o. Concentrează-te pe treburile cu adevărat importante din viaţa ta. Un amant poţi găsi uşor, ca să-ţi rezolvi nişte probleme hormonale de moment, dar sănătatea, familia şi jobul tău sunt lucruri mult mai importante. Aşa cred eu (după modelul meu, de ce să mă ascund după degete?) Şi mai cred un lucru: singurătatea (dacă ea e de fapt centrul problemelor tale) nu există atâta vreme cât ai conexiune net!

    RăspundețiȘtergere
  4. Zinule, merci de abordarea asta directă, pe bune, îmi dai ocazia să spun lucruri despre care nu se vorbeşte de obicei, de aici probabil şi "legenda". :-)
    Hai să vedem de ce sare, într-adevăr, imediat în ochi : da, este fix o vârstă a unei crize, o criză a unei vârste, n-are sens să neg asta.Criza asta se poate traversa şi conştient fiind că asta traversezi, chiar dacă, uneori, mai scapi în bălării. Tot criză este, cu amanţi sau fără.Nu este uşor de ignorat, în nici o situaţie.Pe lângă războaie interne (ma gândesc la cele hormonale) sunt problemele vieţii de zi cu zi : părinţii sunt în vârstă, imposibil să nu apară o boală, este inevitabil gândul ca îi vei pierde.La job...fel şi fel de chestii, le vezi şi le ştii, probabil, şi tu. Unele femei devin bunici la vârsta asta... îmi amintesc de istoria unei cunoştinţe mai în vârstă cu 10 ani decât mine : devenise bunică, nu-şi vedea capul de treburi, dar...mergand cu nepoţelul în parc se aşeza pe o bancă mai pitita şi plângea pe acolo de fel şi fel de lucruri, unele neînţelese nici de ea... Plângea acolo pentru ca acolo nu o vedeau ai ei şi nu trebuia să le explice ceva ce nu pricepea nci ea.Cu alte cuvinte...îşi ascundea criza sub preş.Asta este, noroc că mai şi trece :-) Şi ca să-mi închei romanul,jumătate în glumă, jumătate serios: cum Doamne iartă-mă s-or fi descurcat femei ca Margaret Thatcher, de pildă?
    P.S. Se pare ca n-am incheiat, totuşi, romanul : tu esti sigur –sigur de chestia aia cu singurătatea şi cu net-ul? Eu parca n-aş fi... :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Hai să-ţi demontez puţin "criza", pentru că nu ştiu sigur dacă tu faci generalizare sau vorbeşti pentru tine. Bănuiesc că ar fi generalizare cu vagi caracteristici personale. E adevărat, părinţii sunt în vârstă (şi mama mea pe care o am în grijă are 82 de ani), intervin bolile şi grija că mâine nu va mai fi, dar asta e doar povestea cu drobul de sare care o cădea sau nu odată şi-odată. Trăieşte clipa, bucură-te de ei - părinţii tăi - atâta vreme cât sunt încă sănătoşi şi vii. Necazuri la job avem cu toţii, ba mai multe pe criza asta. Daniri stă chiar şi mai prost: ea şi-a pierdut slujba şi, după câte ştiu eu, are şi doi copii de crescut. Cum s-o descurca, Dumnezeu ştie! Despre bunicuţe? Nu-i un motiv de complex, atâta vreme cât te simţi tânără. Din câte am remarcat, parcă şi tu ai copii, aşa că nu e exclus să devii o bunicuţă în viitor. Iar singurătatea, dacă nu pui bază pe net, îndrăznesc să te întreb: cum o defineşti tu, de fapt? pentru că am impresia că vorbim despre lucruri diferite...

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, vorbim despre lucruri diferite.
    Sunt o fericită, de fapt, Zinolino, vorbesc serios. :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu....30 de ani.
    Intrebare..."esti casatorita?
    Raspuns "nu".
    Intrebare"la varsta asta nu esti casatorita?"
    Raspuns.."nu"
    Intrebare."pai cand te mariti?copii cand mai faci?Ca gata ,dupa varsta asta e mai greu nu mai esti tanara"
    Dati-mi va rog un pistol....

    RăspundețiȘtergere
  8. @kmyk: :D...fiică-mea e de vârsta ta.Cea mai nesuferită întrebare , pentru ea, este... ia ghici, care ? Evident, este "dar tu când te măriţi? "

    RăspundețiȘtergere