Crăiasa şi dulceaţa...

Uh. Am citit ceva pe undeva şi mi-am amintit de Crăiasa Zapezii , basmul lui Hans Christian Andersen.
Ce desene minunate avea cartea aceea... şi formatul ei era ceva mai mare decât al altor cărţi...
Eram convinsa că dacă aş face un efort aş putea intra în carte să o ajut pe Gerda, i-aş fi arătat eu Crăiesei aceleia frumoase şi rele...ar fi văzut ea pe naiba...dar în primul rând era important să-l scoatem pe Kai de acolo, Kai şi Gerda să plece repede repede şi s-o lase pe reaua aceea pe mâna mea...
Îmi pare rău că nu mai găsesc acea carte cu care umblam peste tot, maică-mea e martor..Am întrebat-o adineauri, şi-a amintit şi zâmbea.
Mda. Între timp...oho...între ceva cam mult timp...am descoperit şi eu câte ceva despre Crăiasa Zăpezii. În definitiv, poate că nu era chiar aşa rea, poate că şi ea avea nevoie să-i topească cineva ceva...dar la ea nu era vorba despre un ciob de gheaţă ci despre ditamai aisbergul...



Acum aproape doi ani scriam eu despre o cucoană, madam Realitescu pe numele ei de scenă, pe care am avut eu "damblaua" să o trimit să dea iama prin basme.
Nu ştiu ce mai face Realiteasca, am uitat de ea dar cred că ar fi cazul s-o caut şi apoi să-i fac Crăiesei o programare...