În dimineaţa aceasta, când doar credeam că m-am trezit, probabil... primul meu gând a fost să mă duc să-i spun mamei că mă doare burta şi nu pot să mă duc la şcoală.
Apoi mi-am amintit că figura asta nu a ţinut niciodată.
Apoi mi-am amintit că nu mai sunt la şcoală.
Apoi...mi-a venit să scot capul pe geam şi să urlu : NU MAI VREAU SĂ TREBUIASCĂ SĂ TREBUIE!
În fine. Explicaţia de bun simţ şi general acceptată ar fi aceea că azi e luni...Să admitem, deci.
Si fiin'ca nu mai trebuie
RăspundețiȘtergerenici n-ai mai venit la servici-adica la blog-martsi!:)
Nu de aia...N-am mai venit pentru că azi-dimineaţa m-am trezit îngrozitor de târziu...
RăspundețiȘtergereIar acuma ( e tot marţi, parcă... :-) ) m-a pocnit aşa o tristeţe care pare iremediabilă dar aş încerca totuşi s-o remediez cu un blog. Asta numai daca mi s-or lega cele cuvinte...
Am aceeasi problema de vo trei zile, as dormi si iar as dormi..Astenie de toamna, vezi, draga doamna! Intelegem cum vine treaba.... Da' tristete? E la pachet? Ia sageteaz-o - cu sau fara vorbe! Tinem pumnii in lupta cu tristetea!:)
RăspundețiȘtergereNu, nu se poate!! Este minunata toamna asta. Ca in anii de scoala. Fara teme.
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa!
@nuclearrr : tristă sau nu... am dormit "lemn" azi-noapte. contează, după câte pot să-mi dau seama... :-)
RăspundețiȘtergere@INCERTITUDINI : vezi? azi e sâmbătă, da, fără teme.
RăspundețiȘtergereştii...n-am chef să scriu nimic, deocamdată ...dar am aşa un chef să mă duc să-mi cumpăr o pereche nouă de pantofi...
serios.
să ai un weekend frumos, de toamnă
:-)
Ştii ce am să fac, Giolly? Am să mănânc acea ciocolată mâine, pentru că este luni. Şi am să-mi urez weekend plăcut. Ce zici, merge? :-)
RăspundețiȘtergerevrei să-ţi spun ceva?
RăspundețiȘtergereeu chiar mi-am cumpărat ieri o pereche de pantofi - pe care credeam că o să-i caut mult şi bine pentru când o să am timp şi bani şi dispoziţie şi ...toate cele pentru aşa ceva..
plecasem să iau niscaiva bilete la teatru, dar de-abia prin noiembrie se poate, cică, aşa că tot m-am ales cu ceva.
oricum o iei, chiar trebuiau amândouă. al naibii de mult!
şi...ete că le şi am.
pe rând, anna, pe rând. :)
Absolut de acord sunt cu "pe rând, pe rând". Teoretic, că de fapt... practica lui "toate-odată şi în ultimul moment" mă omoară. Ba nu, nu mă omoară şi dacă nu mă omoară ar trebui să mă facă mai puternică, nu ? :)))))))
RăspundețiȘtergere