joi, 3 decembrie 2009

In fact...

... here’s just another ordinary day.
Aşa şi e. Aşa am vrut mereu să fie.Ei, poate nu mereu, cred că în copilărie...nu.
Cineva s-a plimbat ieri prin blogul acesta al meu.Curioasă în legătură cu ce anume l-ar fi putut interesa, m-am ţinut după acel cineva şi am nimerit fix peste o melodie pe care n-am ascultat-o de bunăvoie demult, probabil de când am postat-o pe blog, melodie care îmi mai bântuie mintea uneori şi de fiecare dată mă trimite cu vreun sfert de secol în urmă, într-o Dacia 1300.

Şi pentru că am chef să-mi cedez şi să mă simt cu un Oscar în mână (nu mi l-a oferit nimeni, dar n-are nimic, mâine îl pun la loc, în acelaşi loc din care l-am luat) ... mai postez melodia o dată:



Şi încă una:


În viaţa asta...a fost cum a fost, încă e aşa cum e.Cu bune, cu rele...la urma-urmei, viaţa oricui poate ajunge să fie judecată prin reale sau virtuale locuri, trăind...îţi asumi şi asta. Aia ie, vorba filozofului bulgar... şi...maybe next time...

Nu e trist, e asumat.
Mai mult, cred că acestea sunt cele frumoase sunete de chitară pe care le-am auzit vreodată. Dacă aş putea, le-aş lansa printre stele dar... să rămână şi aici...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu