Ce nostalgie....

Mamma mia, ce mi-am adus eu aminte în dimineaţa asta din motiv de revista Pif care săraca...a dat faliment.
1976, semicentenarul liceului, eu nimerită din greşeală şi pentru înlocuire de vedetă consacrată, în "Grupul de muzică spaniolă". Existau şi costume, dar ce costume, constau din fuste cu volane, cu tighele, cu...se învârteau fustele acelea de numa-numa... şi din nişte mâneci, tot cu volane şi care se ataşau la ce bluză aveai pe-acasă.
Eu, mică, timidă şi nimerită ca umplutură...n-am "avut loc" la costumele cu albastru şi galben aşa că...mi- a rămas unul cu volane roşii şi negre. Asta a rămas, asta am luat, am găsit o bluză roşie fix la fix şi am cusut volanele-mâneci pe ea. În ziua spectacolului, cineva, nici nu mai ştiu cine, mi-a adus nişte castaniete care cică erau surpriză de la revista Pif.
A mai văzut cineva spanioloaică focoasă cu ochelari? Eu nu. Aşa că i-am dat jos înainte de a intra pe scenă. Nimic nu vedeam, publicul era ceva aşa...multicolor-mişcător plutind în ceaţă şi ca urmare am prins un mare curaj şi m-am produs pe "Guantanamera" de m-am văzut ulterior şi la TV, în prim-plan şi pe programul 2, păcat că era alb-negru, pentru că "amărâtul" meu de costum s-a dovedit a fi fost cel mai de efect.
Dacă la toate acestea adaug şi faptul că cel cu care începuse pământul şi cu care urma să se şi sfârşeasca manevra unul dintre reflectoare, nah... mai am puţin şi-mi dau un Oscar.
Interesant este faptul că treaba cu pământul a fost fix invers, când credeam că s-a sfârşit, a început, de fapt, dar asta nu mai contează acuma, acuma trebuie "embed".
N-am cântat-o eu pe asta dar sunt sigură, absolut sigură, că eu aş fi cântat-o mai bine, atunci, în 1976, pe scenă la "Mihai Viteazul", că "Bastilia" n-avea scenă... :)