Cu puţin înainte să plec de la serviciu către casă, când
tocmai mă pregăteam să închid computerele rămase deschise in biroul pustiu, din
ăla computer care are şi boxe a început să curgă "So darlin' ,
save the last dance for me". Eu nu ştiu de ce lucrurile calde sunt totdeauna simple, nu ştiu nici de m-a năpădit un sentiment cald venit de departe - departe, de aşa de departe că nici n-aş şti să spun cam de pe unde.
save the last dance for me". Eu nu ştiu de ce lucrurile calde sunt totdeauna simple, nu ştiu nici de m-a năpădit un sentiment cald venit de departe - departe, de aşa de departe că nici n-aş şti să spun cam de pe unde.
Şi-am ieşit cu sentimentul ăsta pe
stradă, în seara asta călduţă de sfârşit de iarnă, şi Sky Tower-ul bucureştean era luminat galben-verde
şi parcă ... la naiba, să terminăm cu prostiile , cred că vine primăvara şi de
aia. Nu că m-aş da eu în vânt de/după primăvară dar m-am cam săturat de crivăţ.
Totuşi... Ce ştiu eu
ce conexiuni o fi făcut mintea mea (sau n-o fi fost mintea ? ) că mi-am amintit de şi am vrut să revăd
o scenă dintr-un film, de fapt...o scenă
cât tot filmul. Mi-am făcut ceaiul de lavandă, mi-am aprins o ţigară şi...
şi postez scena aici în încercarea de a
mă autoconvinge că nu-s, încă, o acritură.
La ta ta ta ta ta ta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu