Sau poate că nu

Iar am băut vinul pentru friptură. De fapt, nu, de data asta a fost invers, friptura a băut o parte din vinul  rosee ce l-am cumpărat pentru mine, deoarece friptura a fost o vacă şi n-a vrut să se facă în termenii stabiliţi de mine, aşa încât i-am dat un impuls, cu vinul. Numai ţelina a vrut fără impulsuri... Mă rog, nu contează ce-am vrut să fac, contează că mi-a ieşit questie de vită cu ţelină de mare excepţie care a mers cu vinul rosee de numa’-numa’, iar nu contează de e în normele elitismului masterchefesc au ba. Combinaţia vită cu ţelină este una dintre puţinele care mă îndeamnă la a savura şi nu la a mânca să scap de-o grijă. Şi-am savurat...

Vreau să scriu aici, să scriu ce-o fi, fir-ar, numai să scriu. Deşi nimeni nu e o bligat s-o ştie şi nici nu mi-ar plăcea aşa ceva, acuma scriu un protest împotriva tăcerii mele.

Tot ceea ce văd în jurul meu percep ca fiind maron-mocirlos cu intarsii de gri. De gri cu bule. Tot ceea ce aud în jurul meu percep ca pe un pumn în gură. Şi toată revolta mea se stinge la trei secunde după  ce s-a aprins, metaforicele extinctoare cu spray de inutilitate mare eficienţă au, tam-tam. 

-prefăcătoria cu cele mai bune intenţii, cele cu care dracu’ ştie cine-a pavat Iadu’ ;

-vorbele de să fie bine ca să nu fie rău, că dup-aia rămâne cum am vorbit în particular;

-"şopârliţele" de tip new-secu’ pentru uzul utilizatorului de duzină ;

-piţipoancele cu diplomă şi de altceva ;

-madamele cu şcoli de questii de bioenergie de la trei în sus, cu comportament de momâie cuplată cu Universu’-ntregu’ şi vaste cunoştinţe de prim-ajutor în cazuri de miocordită de reflux;

-bărbaţii cărora le e suficent că sunt bărbaţi, orice altă legătură cu orice alt subiect  fiind amănunte;

-iubirea de semeni  care n-au salariul mai mare ca al iubitorului;

-iubirea de semeni care-au votat ce-a votat şi iubitorul;

-iubirea regională, în interiorul căreia habar n-am dacă Banatu’-i fruncea, cert e că regatu’ e cu Mitici carele din cauza lor e cum e şi nu e bine, că dacă era bine era, în mod cert şi inutil de argumentat, din altă parte, din partea care treb’e.

Astea mă fac să tac, pentru că m-au făcut să înţeleg că orice-aş spune e inutil .Şi ar mai fi, d-astea. 

 Poate mâine. Sau poate că nu.