Sunt perioade când consider că ar trebui să povestesc pe aici, prin Virtualia, nişte trăiri de-ale mele ultra, super, hyper, mega. În acele perioade nu scriu nimic, pentru că nu găsesc nimic la modul acesta despre care să scriu. În câte-o seară...
Hm. Eu sunt o mâzgâlitoare de bloguri care nu are laptop în bucătărie. Eu am computer în camera mea şi LG Optimus One în metrou. În consecinţă, până am terminat de făcut două feluri de mâncare, am uitat ce-am vrut să spun după "în câte-o seară". Pe care din ele, adică.
Acuma nici nu mai ştiu ce vroiam să scriu, şi, în general, de ce, în concluzie am să scriu doar atât : pentru a descrie trăiri umane şi efectul leuşteanului asupra ciorbei. ... îţi trebuie talent. De aceea , uneori, atunci când nu mă chinuie talentul, mă chinuie întrebarea : "de ce nu mă simt chinuită" ?
Desigur, şi pentru aşa ceva e nevoie tot de talent...
Că ce oare s-a întâmplat cu lucrurile simple, de genul :
Şi de ce mi-a trebuit mie leuşteanul din ciorbă ca să-mi aduc aminte că unii au noroc ? Eeeh. Soarta crudă... :D
La naiba ! Cred că mi-a dat cafeaua în foc...
Mircea Cucu, când avusese cont pe Netlog, postase un text savuros, în care spunea că, pe stradă fiind, îi venise ideea unui text extraordinar. Ca să nu-l uite, pentru că nu avea hârtie asupra sa, îl scrisese pe mână. Dar vai, când a ajuns acasă, transpiraţia făcuse textul ilizibil, iar el uitase tot. Toată seara a petrecut-o căzut în găleată, considerând că pierduse cea mai genială idee pe care o avusese vreodată!
RăspundețiȘtergereAha! Atunci... renunţ şi eu să-l mai caut pe-al meu prin cele două holuri ale apartamentului, că astea îmi mai rămăseseră de cercetat... :D :D
RăspundețiȘtergereDa, Mircea Cucu e savuros. :-)
Sa nu fim (na ca am un lapsus). Romanii au talent! Se chinuie in durerile invidiei .... pe linia punctata treceti ce popor sau populatie vreti. Poate fi si migratoare (ce ziceti de invidia cocorilor?)
RăspundețiȘtergerese pare ca leusteanul te inspira...ai umor, bravo! :)))
RăspundețiȘtergere