Dacă am dormit o oră cu totul, azi noapte... Prea multă tensiune interioară. Noroc, totuşi, că un doctor de cap dintr-un serial american a reuşit să-mi capteze atenţia, dacă tot renunţasem să mă chinuiesc s-adorm.
Ce început primăvăratic de decembrie, cu mine plutind în ceaţa caracteristică lipsei somnului... A preţiosului meu somnic...
Am ieşit puţin pe-afară. Ploaia cânta la frunze, poetică ce sunt. Serios, era melodios de-a dreptul, nişte picături uşoare şi răzleţe cădeau pe covorul de frunze veştede şi frunzele şopteau ceva, ele ştiau ce. M-am oprit să ascult, parcă erau...parcă erau "words of wisdom", chiar dacă nu le-am desluşit înţelesul .
Let it be.
Let it be, let it be, da' până când?
RăspundețiȘtergereAsa e. A venit ploaia. O sa raceasca Mos Niculae!
RăspundețiȘtergere@Zinolino : era să zic "până te nimereşte " :))))
RăspundețiȘtergereEi, dar în cazul de faţă era "let it be" pe post de incanţie de speriat stări proaste de nelinişte şi nesomn. :-)
@Mihai : n-ar trebui, el ar trebui să fie călit de temperaturi mai scăzute.Şi ar trebui să aibă şi şoşoni la el, părerea mea :D
RăspundețiȘtergereMa gandesc ce interesant ar fi sa cante, in sosoni, in ploaie. Ce v-a adus Mosul? Dar continuarea jurnalului?
RăspundețiȘtergere