Jos Stelică Toaca !

Cică apare iminenţa sistării exportului de energie electrică. Pe urmă cică nu. Pe urmă cică da. Cel care a dat informarea, director la Transelectrica în acel moment, a fost demis. Nu ştiu de ce, presupun că de nervi, cam aşa cum mi-aş sterge eu blogul într-o zi de iarnă grea. Sau poate că nu de aia, poate că există un motiv dar nu ne-a fost comunicat oficial de către demitenţi iar eu nu pot să ma iau după ce a spus Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, pentru că era la Antena 3 când a spus şi eu nu vreau să ştie lumea bună că m-am uitat la Antena 3, că altfel m-aş lua. . Asta n-ar fi nimic, dar Iancu e de la PSD şi acest fapt indică nimic altceva decât că râurile au debit normal, nu le-a scăzut nici un pic în Wonderland dar sunt eu dezinformată întru manipulare. Că dacă mă enervez, odată nu 'nţeleg de ce s-ar sista exportul, că putem să mai stăm vreo lună cu energie scumpă importată pe perioada exportului şi pe urmă oricum vin inundaţiile şi se rezolva şi cu debitul.

În ritm de pamflet şi fără nicio legatură cu nimic ( că eu sunt apolitică, nemanevrabilă, nici pionieră n-am fost, numai eu din toată şcoala şi din toată ţara n-am fost, nici utecistă n-am fost decât eu din toată ţara şi nici membră de partid comunist chiar n-am fost, că dacă eram le-aş fi dat cu carnetul de partid în cap, imediat ce m-ar fi întrebat cineva).
Ziceam că, fără nicio legătură cu nimic, tata a avut mulţi subalterni pentru că a fost, mai toata viaţa lui, inginer şef de ceva.Ori de şantiere de irigaţii sau desecări ( pentru necunoscătorii termenilor a se consulta Google) , ori, mai spre pensie, de birou producţie la o societate comercială şi de stat la care am lucrat şi eu, în nepotismul nostru de tată şi fiică şi asta ni s-a intâmplat numai nouă, nouă din toata ţara, că în rest nu s-a mai întâmplat nimănui şi nici azi nu se întâmplă nimănui.
Ziceam că, din poziţia de unic şi neatins (decât puţin, la urmă ) membru al societăţii care n-a fost membru de partid comunist dar nu de aia, vroiam să vă povestesc despre Stelică, un subaltern al tatei de la serviciul producţie şi asta nu are legătură cu nimic.

Pe Stelică nu-l prea ducea mintea. Adică... îl ducea, dar numai la bârfe ştiinţifice, drept pentru care era poreclit Stelică Toaca ( de fapt, era Stelică Baba, dar n-am vrut să produc confuzii). În mod normal şi conform normelor actuale, Stelică ar fi trebuit lăsat să moară, având el un IQ mediu dar puţin înclinat. Tatăl meu a fost un om milos şi nu l-a dat afară pe Stelică, poate nici n-ar fi putut, dar ar fi putut măcar să-l pârască la partid. Cum ziceam însă, el a fost un om milos şi a observat că Stelică avea ceva putere de muncă şi, dacă tot nu putea fi lăsat să moară din cauza condiţiilor vitrege de orice fel, s-a gândit să-l folosească, făcându-l să moară pe formulă. Ce înseamna a muri pe formulă ? Păi... înseamnă că, la sfârşit de lună, tata îi dădea lui Stelică o formulă matematică şi îl punea să o aplice pe lungi coloane de documente cumulative, că pe vremea aia nu erau PC-uri cu Excel în ele, să tragi formula... Atunci trageai Stelică. În acest mod simplu tata reuşea să predea raportarile economico-ştiinţifice la timp, prin intermediul contribuţiei IQ-ului lui Stelică, IQ care ( cacofonie aproximativă) devenea astfel lăudat, fie şi numai la sfârşit de lună.

Eu nici acuma nu înţeleg de ce tata îl folosea astfel pe Stelică în loc să se vaite, demn, că are subalterni incapabili şi de aia nu poate nimic face. Nu înţeleg de ce ... că doar era şef, nu ? Şi acuma... mă rog, a fost tatăl meu, că de aia nu mă enervează, că dacă n-ar fi fost, m-ar fi enervat îngrozitor, aşa cum mă enervează toţi şefii care au formule în cap şi soluţii de a-i determina pe cei din subordine să facă ceva util în interiorul unui plan conceput în capul lor de şefi. Pentru că astfel de conducători, după părerea mea, ne încurcă teribil, ne încurcă mai rău decât subalternii înşişi, ei fiind personaje care lucrează cu oameni şi situaţii, nu cu concepte teoretice care, ale naibii, nu vor să stea atunci când le pui în practică şi, după cum se ştie, practica e singura vinovată şi, în plus, ne şi omoară. Uneori... la propriu.

edit@ 16.02.2012 :
Hă, hă ! Se întoarce !