Salopeta

După 30 de ani de muncă, o luni pe care-o stai acasă tu fiind în concediu... nu ştiu...parcă e incomodă, parcă eşti într-o haină care ţi-e puţin strâmtă dar pe care n-ai da-o jos de pe tine pentru nimic în lume. Ştii tu că îţi stă bine cu ea. Asta cu "îţi stă bine cu ea" e uşor de explicat. Parcă nici nu m-aş băga să zic nimic despre asta şi să plictisesc eventualul "cititoriu", că "auditoriu" nu pot să-i zic. Aş putea însă să enervez "cititoriul" şi să tastaturesc despre "de ce e strâmtă". A, nu, nu, dă-i încolo de bani de concediu, cu asta m-am împăcat şi trag speranţe pentru "la anu’ " . 

Este vorba despre faptul că ţi-e greu să accepţi că majoritatea lumii e la serviciu şi tu stai acasă ca o beşniţă, bându-ţi cafeaua la o oră la care, în mod obişnuit, îţi iese sufletul alergând spre sediul firmei, na, că loc de muncă sună fie cam de lemn şi tristă amintire, fie a posibil trist viitor dacă prinzi o luni pesimistă cu gust de drob de sare. 

Mda. Mda şi la naiba, nu toţi suntem întreprinzători sclipitori, harnici, norocoşi , tupeisto-îndrăzneţi şi simultan cinstiţi. Unora ne trebuie un loc de muncă la mai sus citaţii, cu scopul principal de a ne achita taxele şi facturile la utilităţi-dar ce-mi veni cu asta...

Am o grămadă de lucruri de făcut dar nu şi shopping, ce chestie, că aşa-i omul, mereu are chef numai de lucruri "care nu se poate"... Plus că, oricum, se zice că nu-i bine să dai bani lunea. Ceea ce, de data asta , cumva într-un mod pe care îmi vine greu să-l explic, mi se pare o fericită potriveală.

Să m-apuc de cămară ? Să m-apuc de bibliotecă? Am şi eu două obiective clare în concediul ăsta şi n-am chef de niciunul. Să mă trântesc la loc în pat ? Parcă nu-ţi vine să te trânteşti la loc în pat, îmbrăcat într-o haină puţin strâmtă, chiar dacă îţi stă bine cu ea...  După 30 de ani de muncă te simţi nu neapărat mai lejer...  dar parcă mai liniştit, "în salopetă"...