marți, 13 august 2013

Notiţe

Am visat că mă  urcam în şi coboram din nişte copaci complet argintii cu trunchiul de o consistenţă dură şi frunze cărnoase. La început urcam greu şi cu teamă dar până să se sfârşească visul devenisem specialist, campion sau cam aşa ceva şi eram foarte mândră de asta. Cam aşa de mândru cred că ar fi un non-fremen care a izbutit, la o vârstă relativ înaintată, să călărească un Shai Hulud.  Primii copaci în care m-am urcat formau o pădure. Ultimul copac în care m-am urcat şi din care am coborât era undeva pe la betonieră. Betoniera e ceva ce nu mai există azi dar a existat, la o staţie de tramvai distanţă de casa mea, mulţi ani înainte de şi câţiva după 1989. În visul meu, la betonieră era un ştrand, oameni  se bronzau în costume de baie model anii `60,  aşezaţi pe cearceafuri sau prosoape de culori vii. Am văzut asta de sus, după ce m-am căţărat pe copacul argintiu ce trona la ieşirea din ştrand. Betoniera trona şi ea, impozantă şi gri-şobolan colorată, în mijlocul ştrandului,  dacă m-am apucat să povestesc visul trebuie s-o spun şi pe-asta.

Am simţit că-i musai să notez visul ăsta  undeva  acum, cât impresia lăsată de el e încă foarte puternică. E o raritate faptul că-mi amintesc un vis.


Altminteri...citesc 11.22.63 de Stephen King. Undeva pe la jumătatea cărţii mă simt dusă, fermecată, hipnotizată. Citesc şi în metrou şi mă întreb dacă nu cumva, când am să cobor la Unirii, am să cobor (sau ...urc? )  undeva la mijlocul anilor `80. Am adormit azi-noapte cu tableta aprinsă, şi asta trebuia s-o notez undeva, pentru că e posibil ca expresia asta să-mi înlocuiască, de-acum încolo în nu puţine cazuri, expresia "am adormit cu cartea în braţe".
Şi trebuie să mai notez ceva, anume că această carte mă face să ies din blugi şi să îmbrac cele mai romantic-feminine rochii pe care le mai am, unele de care, practic, uitasem. Ce-are una cu alta ? Habar n-am să scriu o explicaţie care să aibă logică. Cert e că despre un aşa  efect al cărţii asupra unei cititoare mi-aş dori să afle şi Stephen King. Sunt sigură că i-ar face plăcere.   

8 comentarii:

  1. King e mai mult decât talentat. E magic!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred la fel. :-)
      Azi am ajuns acasă târziu şi am băut Cola pe la ora 21. E posibil să nu adorm foarte repede cu... cartea aprinsă. Mă duc să mă ocup cu magia acestei cărţi ce cred că va fi, şi pentru mine, "cartea anului".

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim dar sunt eu, July . :d

    Magia SF-urilor, Anna . Sunt visele celor ce nu le e teama sa viseze, de aceea ne plac .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E drept. Dar în cazul ăsta e ceva mai mult. E aşa cum s-a mai spus aici, magia lui Stephen King. Mă opresc la doar atât, poate, cine ştie, voi fi în stare, la un moment dat, să scriu mai mult despre asta :-)

      Ștergere
  4. July, me : Ma uit pe vplay la un serial dupa S.King, Under the Dome . Viata unui orasel sub o cupola de sticla ca si cum ne-am uita la microsop la viata dintr-un musuroi de furnici . http://ro.wikipedia.org/wiki/Under_the_Dome_%28serial_TV%29

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, July. Să ştii că am văzut deja toate episoadele existente, într-o singură zi, ca omul în concediu :D. Şi "Under the dome" este un exemplu pentru a ilustra motivul de-l iubesc eu atâta pe Stephen King. Nu pentru horror (ştampila sa binecunoscută) -ca să-mi crească adrenalina, nu pentru fantastic, ci pentru că evidenţiază excepţional reacţii, caractere umane în condiţii excepţionale. Pentru mine, condiţiile respective , faptul că ele sunt imaginate, fantastice, trece în planul doi în raport cu asta. Iar pentru felul în care cineva poate descrie un caracter uman descriindu-i reacţiile, Stephen King trebuie, în primul rând, citit.
      Cumva... da, e hororr, dar e horror şi pentru că oamenii pot fi horror, şi pentru că felul în care oamenii se apără de horror poate fi horror...

      Ștergere