Din nou, despre lucruri aparent nelegate între ele

Până acum vreo două săptămâni n-am avut niciodată-niciodată cuptor cu microunde. Nu mi-a trebuit, nu mi-am dorit. Dar dacă l-am primit... acuma ... ce să fac ? I-am găsit un loc şi l-am pus în funcţiune. După părerea mea, cuptorul cu microunde e o electrocasnică utilă şi tristă. E utilă pentru că ...în fine, n-are sens să spun de ce, dar abia aştept să scot în evidenţă de ce zic eu că-i tristă. De când îmi încălzesc cina la cuptorul cu microunde îmi vine mereu în minte "The day before you came" a celor de la ABBA. Dacă trece cineva pe aici şi poate să descifreze de ce îmi vine mie aşa ceva în minte, am să... am să-i ofer un premiu, nu ştiu încă ce premiu, dar sper să mă descurc la faţa locului, dacă o fi cazul.  Oricum, astăzi, din greşeală, mi-am dat seama cum pot să scap de "The day before you came" la cină : trebuie să pun în farfurie ceva vesel, cam aşa cum întâmplător am reuşit în seara asta, când am pus în farfurie nişte paste făinoase farfalle, în trei culori, peste care am pus două linguri de un fel de tocăniţă cu roşii, ardei capia şi verdeaţă multă.  Am scos din cuptorul cu microunde un soi de primăvară cu vagă aromă de usturoi. Regret că n-am făcut o poză.

Ce altceva mai fac eu ? Păi...ce să fac? Bine. Am citit două cărţi ale căror titluri sunt sau sunt oarecum cifre. "1Q84" de Haruki Murakami şi "11/22/63" de Stephen King.  Le-am citit cumva una după alta sau, mai exact, una în alta, pentru că m-am oprit din "1Q84" pentru "11/22/63" şi am reluat, apoi "1Q84". Nu mai fac în viaţa vieţilor mele aşa ceva. Două poveşti, fermecătoare fiecare în felul său, despre timp şi dragoste, e prea mult pentru o fiinţă romantică ce n-ar recunoaşte nici picată cu ceară că e romantică. 

Acu’ dacă am furat-o... am furat-o, asta e, mă tratez cu "Rule 34" a lui Charles Stross.

În continuare mi-e greu să scriu despre cărţile pe care le-am citit, mai ales despre cele ce m-au impresionat în mod deosebit. Mi se pare că le stric farmecul, mi se pare că le fac autopsia  în loc să le răspândesc  cenuşa prin minte şi prin ceva ce se numeşte suflet, o chestie pe care se pare că o am şi eu în dotare.

Dar pentru că locul în care scriu este, de fapt, un jurnal de-al meu, ceva tot am să fac, legat de "11/22/63" şi de "1Q84" :

On the subject of love at first sight, I’m with the Beatles: I believe that it happens all the time. But it didn’t happen that way for me and Sadie, although I held her the first time I met her, and with my right hand cupping her left breast. So I guess I’m also with Mickey and Sylvia, who said love is strange.

(11/22/63 –Stephen King)

-Remember how the old song goes,”Without your love, it’s a honky-tonk parade”?

 He hummed the melody.  Do you know it?

- "It’s Only a Paper Moon". 

-That’s it. 1984 and 1Q84 are fundamentally the same in terms of how they work. If you don’t

believe in the world, and if there is no love in it, then everything is phony. No matter which world we

are talking about, no matter what kind of world we are talking about, the line separating fact from

hypothesis is practically invisible to the eye. It can only be seen with the inner eye, the eye of the mind.

(1Q84-Haruki Murakami )

Cam atât.  Noapte bună !