La naiba. Asta e o zi în care îmi doresc ca virtualul să nu
fi existat.
Undeva, în virtual,o româncă plecată din România să-şi facă o viată altundeva spune despre români că sunt cerşetori.
Altundeva, dar tot în virtual,o româncă plecată din România
spre catwalkuri italiene în încercarea, probabil , de a-şi face o viaţă
altundeva, îşi manifestă dorul faţă de "her babies", adică Oţu’ şi Aşi, pisicile de
la mine din dormitor. Pe care nu le-am cerut dar de care mă îngrijesc. N-am ştiu că sunt şi "her babies" că altfel i-aş fi cerut pensie
alimentară.
Şi asta e o zi în care n-am chef să mă gândesc că există şi
români cerşetori. E o zi în care n-am chef să mă gândesc că fiecare îşi are dreptatea lui. Am doar chef
să trag măcar două şpiţuri la câte două ţurloaie sau, măcar, două castane în
două capete de românce ăăă...meritorii.
Retractez. Mulţumesc, totuşi, virtualului, pentru că există ca să mă pot "vărsa" , uneori.
:))) E tare bine a ai unde spune un ,,huuuo" cand asta simti .
RăspundețiȘtergereEu astazi spun ,, Huuuuo, politizarea constiintelor !"
:D Fiecare cu ce-l doare .
De fapt, la chestia cu românii cerşetori s-a ajuns de la o discuţie despre situaţia Roşia Montana, dar era prea vast s-o scriu înainte de a pleca la serviciu. Chestia cu mâţele şi catwalk-ul :)))) e şi ea vastă, başca e cam prea personală. Aşa încât ... m-am "vărsat" şi eu cu ce-am putut... :-)
Ștergere