Cu mulţumiri hârtiei virtuale

Aş vrea să menţionez că prima dată am vrut să scriu ceva scurt pe Facebook, apoi m-am răzgândit şi, dacă nu se va deduce de ce, voi fi nevoită să dau următoarea explicaţie : vroiam să scriu ceva mai lung dar pe Facebook nu se scrie lung, iar dacă cineva se va gândi că nu ăsta e adevăratul motiv şi că eu am lungit degeaba povestea numai ca să n-o scriu pe Facebook, treaba lui. Sau a ei. Sau a lor. Whatever. Proxy or not. Damn, whatever trebuia să scriu pe Facebook, aici ar fi trebuit să scriu în fine. Nici damn n-ar fi trebuit să scriu aici, aici ar fi trebuit să scriu la naiba. Damn, la naiba cu oamenii indecişi care şi-au lăsat adrese de e-mail în mai multe locuri, aceleaşi sau tot alea, adrese de e-mail, zic, nu spaţii virtuale. Sau... a lor, în fine, whatever. Despre proxy ...cu proxima ocazie.

Ieşisem din birou la o ţigară, evident, luînd şi mobilul cu mine. Uneori, drumurile noastre toate, sau whatever în fine, unele dintre ele, se nimeresc a fi făcute în momente care...  vreau să spun că m-am dus întâi la toaletă. Şi Universul, stelele însele şi probabil încă ceva foarte mărunt în raport cu precedentele au făcut ca tocmai când să trag apa m-a apelat, a treia oară, numărul acela ce nu-l am în agendă şi care mă mai apelase anterior ( evident că de două ori )dar apelul se întrerupsese. Iată-mă în faţa unei dileme : să răspund sau să trag apa? Uneori, cum ziceam... Am răspuns cu-o mână (hihihi ) şi am tras apa cu cealaltă. Cine era la capătul celălalt- era sa zic al firului ? Ahhh  ! ce mi-ar plăcea să prelungesc momentul dar, întrucât nu ştiu cum s-o fac, am să spun direct că era un tânăr de la o firma de asigurări de viaţă, care a sunat să mă informeze despre o ofertă de care ar fi bine să ţin seama  - nu se ştie niciodată cum traversezi tu aşa visător starda şi dă vreo maşină peste tine, că aţi văzut şi dvs. ce de accidente  stradale s-au întâmplat în utima vreme, vedem cu toţii la TV, nu-i aşa - sau cum poţi să afli într-o zi ce bolnav erai şi nu ştiai , bine,  întâi şi întâi mi-a mulţumit pentru că sunt client fidel al băncii la care firma la care lucrez îmi varsă ( făra a produce inundaţii) salariul, chestie pe care am lăsat-o cum a căzut şi mi-am asumat în mod incorect  toate meritele nedorind să-l contrazic  pe tânărul respectiv, mai ales că îi râdea vocea, mă întreb dacă asta nu o fi avut  vreo legătură cu faptul că am tras apa. Bine, trebuie să menţionez că am şi plusat, aflându-mă eu într-o dispoziţie de durut la 5 metri (virtuali, că în toaletă nu era loc) în spate de orice, într-o dispoziţie în care aş fi putut să creez vorbe de meme Aunty Acid pe bandă, vreau să spun că am plusat prin aceea că, întrebată fiind ( după ce am tras apa) dacă  pot acorda câteva minute, am răspuns că da, dar să mă aştepte puţin, după care am pus telefonul pe marginea chiuvetei şi m-am spălat pe mâini. Dacă îmi râdea şi mie vocea? Ei bine...nu! Tocmai ce am menţionat în ce dispoziţie eram, nimic nu-mi putea cădea mai bine decât o serioasă conversaţie precum cea în cauză. 

Să dau amănunte ? În fine, era ceva cu vreo 3 miliarde ( vorbesc de lei vechi ca să dau eventualii cititori pe spate), evident asta în cazul în care m-ar lovi maşina sau alte situaţii teoretic nedorite dar practic cică bănoase şi, pentru asta... ce trebuia să fac eu? Să platesc 33 de lei noi pe lună ( zic în lei noi ca să las ţuţ eventualii cititori ), nu ştiu cât timp că m-a pufnit râsul şi i-am lăsat omului adresa de email (pe care o ştia, oricum, că e cârlândî cu banca ) să-mi trimită oferta care ofertă teoretic era valabilă doar la o discuţie telefonică dar... mă rog, mergea şi aşa, având în vedere că urma să mă sune dup-aia, după ce aş fi studiat oferta, adică mâine pe la aceeaşi oră, oops, mereu înainte să plec de la serviciu trec pe la toaletă.

Mulţumesc  hârtiei virtuale pentru că m-a suportat şi închei, din nou, apoteotic :