joi, 14 mai 2009

Anormalul normalului meu

Trebuie să recunosc, eu când bat câmpii aici bat câmpii despre persoana mea chiar şi atunci când pare că sunt pe alte şesuri.

Acum am o preocupare, măi jurnal (haha) .Cred că nu sunt normală, mai exact normalnormală, cum se cade să fie un om normal şi nici n-am chef acum să-mi explic (cred că de fapt nu mi-aş explica mie, eu deja ştiu chiar dacă nu ştiu de ce) că "normal" este ceva discutabil, un bun subiect de bătut câmpii într-un mare fel, nu în felul în care sunt pe cale să-i bat.

Să iau, de exemplu, muzica. Mai concret, Deep Purple. Când ar fi trebuit, conform normaluluinormal, să ascult şi eventual să şi aud Deep Purple, mai ascultam şi Deep Purple dar auzeam altfel de muzică. Acuma, la anii şi vechimea mea , poate că ar trebui să ascult altceva, în conformitate cu regula normaluluinormal.Ei bine, nu.Ba mai mult, fac aşa : mă "cantonez" în câte o piesa de-a lor şi rămân cantonata câteva zile, după care mă mut în alta şi descopăr cu uimire că mă uimeşte şi îmi creeaza tot soiul de stări, nu mai este nevoie să spun că nu cred că sunt stări foarte normalnormale.
Ieri şi azi m-am cantonat în "Perfect strangers".



Mă tem că am să ajung să dau din cap pe stradă, cu căştile in urechi.Mi-ar plăcea însă să înceapă să dea şi alţii din cap pe stradă, deodată cu mine şi cu căştile lor în urechile lor şi uite-aşa , să mergem mai mulţi, încolonaţi pe Barbu Văcărescu, dând din cap.

Ca şi cum Deep Purple nu ar fi de ajuns, mi-am pierdut, într-un mod anormal,vestita mea diplomaţie, taman acum, la anii şi vechimea mea, când, ar fi trebuit, de fapt, să o găsesc, în conformitate cu normalulnormal.Ei bine, nu. Am obosit de atâta diplomaţie, atâta respect pentru comuniune şi bună înţelegere şi "prietenie între popoare", şefu’ şi colega pot depune mărturie. Când îmi vine să fiu diplomată mă ia subit un soi de ameţeală numai la gândul că trebuie să fac slalom şi mi se pare mult mai simplu să dărâm jaloane. Asta nu numai că nu este normalnormal dar nici un binebun nu cred că e (nu am răbdare nici să spun că binele este o noţiune discutabilă deşi eu ştiu că aşa este chiar dacă nu ştiu de ce)

Trebuie neapărat să învăţ temeinic incantaţia coanei Veta, se pare că iar sunt pe cale să bag capul într-un pat pliant sau, în orice caz, în ceva ce urmează să se închidă etanş.

2 comentarii:

  1. "..numai la gândul că trebuie să fac slalom şi mi se pare mult mai simplu să dărâm jaloane."..femeiee!! tocmai vreau să mă apuc de şcoala de şoferi....pana mea!

    tu nu eşti ..normală!!? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. stai liniştită, am citit eu undeva că (virgulă) ca şofer te comporţi altfel decât în ...ăăă...normalul tău ca să zic aşa... :D

    RăspundețiȘtergere