Na că mi-am adus aminte de prietenul meu* N **. N are o vorbă :"Atenţie la numărul de focuri, fiecare bărbat are un număr fix de focuri, nu le epuizaţi la tinereţe că riscaţi să nu vă mai ia foc pistolul la bătrâneţe”
Eu ştiu ce vrea să zică, de fapt, e chiar evident şi se referă la bărbaţi, dar eu am chef să extrapolez la sentimente*** şi la mine.Păi dacă uzezi prea mult de sentimentele din dotare privite ca focuri, s-ar putea să nu-ţi mai rămână rezerve la bătrâneţe.
Aş putea să devin poetică şi să spun că asta mă duce cu gândul la o piatră, nu, mai bine la o stâncă de-a dreptul , o stâncă bătută de vânturi şi de ploi care rămâne, totuşi, ca o stâncă, adică de piatră.
Problema e că nu le am cu poezia, aşa că am să scriu în proză : mă tem că am să devin o murătură.Când am să ies la pensie (dacă nu dau colţul stâncii între timp) am să stau pe geam şi am să urmăresc cine duce gunoiul.Şi am să fumez. Adică...sper că am să fumez că dacă mă las şi de fumat aşa cum m-am lăsat de sentimente, n-am să fiu nici măcar o murătură afumată.Da, o murătură afumată ar fi chiar original, ca să nu zic poetic, de-a dreptul.
Citind ceea ce am scris, realizez că sunt precoce. Sunt deja o murătura, nu-mi mai rămâne decat să mă afum suficient de mult.
-------------------------------------------------------------------------
* Să-mi fie ruşine, nu l-am mai sunat de o grămada de vreme
** Să-i fie ruşine, nu m-a mai sunat de o grămada de vreme
***Ma refer la iubire, în sensul în care cineva iubeste pe altcineva şi invers şi toata lumea crede că asta ar avea vreun sens, ca să nu zic rost
Servus...
RăspundețiȘtergereStii... astfel de ginduri incep sa devina obisnuite in anumite perioade... Privesti spre oameni, spre tine si iti dia seama ca nu te recunosti... ca sunt schimbari prea mari la mijloc intr/un timp pe care il consideri scurt... Dar ajungem sa ne obisnuim si cu asta si sa/i gasim leac, uitind... :)
Cele bune
Cu iubirea de mosie cum ramane?
RăspundețiȘtergere@flavius: da, Flavius, ne obişnuim şi în plus...ne găsim mereu căte ceva de făcut, nu ? :-)
RăspundețiȘtergere@Mihai : uite că la iubirea asta nu m-am gândit, deşi ar fi trebuit, fiind ea un zid...
RăspundețiȘtergere:-)
Da` e musai sa credem ca sentimentele exista in cantitate limitata per persoana per viata de persoana? Astept sa scrii un blog si despre...cealalta posibilitate.
RăspundețiȘtergere@Violeta: Nu e musai, e mai comod...E prima chestie care mi-a trecut prin cap, fără să şi gândesc :D
RăspundețiȘtergereDupa ce mă gândesc, promit să scriu.
te iubesc, bolovan_hood, damigeană_turmentată.
RăspundețiȘtergere..şi nu-i mai boscorodi p-ăia de-şi bat covoru' exact sub nasu' tău.
ăla...nu e praf. :D
@the_same : Corecţie : damigeană _turmentată_închisă_etanş_cu_dop, că dacă îi iese dopul şi îi intră "praf" în conţinut şi (Doamne fereşte :D ) i se şampanizează conţinutul sau mai ştiu eu ce?
RăspundețiȘtergerenope, mai simplu: explodează !!
RăspundețiȘtergereCorect, asta e şi mai simplu şi "mai bine" : damigeana explodeaza dar îşi păstreaza dopul!
RăspundețiȘtergere:D