duminică, 15 noiembrie 2009

Fara diacritice

Pai sa scriu.Acum pot, mai devreme nu aveam tigari. Uneori mi se pare de-a dreptul degradant a-ti cumpara tigari pe bonuri de masa, in primul rand pentru ca trebuie sa te faci cum ca de fapt, vroiai sa cumperi altceva si daca tot ai venit sa cumperi, iti iei si tigari, si atunci iti cumperi si o napolitana. Probabil asta se intampla numai la Mega Image, sau numai in imajinatia mea care sufera de nenumarate intamplari in aceasta perioada in care n-am chef sa fac fatza si am (sau n-am? ) chef sa ma simt frustrata.

Nu vreau sa scriu cu diacritice dar, probabil, pana termin de scris am sa ma razgandesc si am sa iau aceasta fotografie si am s-o prelucrez punandu-i caciulite si palarii. Acum imi dau seama, cuvantului palarii am sa-i pun doua palarii dar asta doar daca am sa fiu atenta si de obicei nu sunt.

Era un nene in dreptul scarii mele, nenea pusese sacosele pe asfalt si bea dintr-o sticla mica de Fanta un lichid transparent. Am doua variante , in prima omul isi ia apa cu el cand iese la cumparaturi si o bea cu inghitituri mici cand se opreste sa se odihneasca, in a doua ...in apropiere sunt doua magazine care vand vin si tuica vrac sau mai degraba varsate, varsate se potriveste mai bine. Intotdeauna sunt minim doua variante atunci cand nu vrei sa depasesti limitele presupunerii, pentru ca, in fond, nu ma tinea nimeni sa-l intreb pe nenea :"Mai nene, tu ce bei acolo?" Dar...daca mi-ar fi raspuns : "Apa, beau apa, doamna" ... oare m-ar fi convins? Unele intrebari sunt stupide si inutile pentru ca raspunsul le face asa, un exemplu ar fi intrebarea "Deranjez?" urmata de raspunsul "Nu, nu deranjezi, ce-ti veni sa intrebi asta?" Pe mine nu ma convige , evident, din cauza mea, asa ca... nu mai intreb si fac ce a facut tata. "Fac ce a facut tata" e o vorba pe care am auzit-o la tata si care, dezvoltata, suna asa "fac ce-a facut tata, imi iau hainele si ma car", in varianta adaptata ar fi "imi iau jucariile si plec". Cu alte cuvinte...ramane la alegerea mea sa regret ca nu mi-am lasat jucariile acolo, timp in care non-repondentul care nu mi-a raspuns pentru ca nu l-am intrebat poate fie sa se bucure ca a scapat usor de jucariile mele fie sa se simta abandonat intr-un mod inexplicabil. Eu ma gandesc ca ar fi putut sa se lupte nitel timp in care este probabil ca el sa gandeasca acelasi lucru despre mine.Da, dar orgoliul meu e tare, e cel mai tare din parcare.
Chiar, unde se termina frustrarea si incepe orgoliul sau invers? Care-i una, care-i alta si ce conteaza?

Cred ca am sa ma duc pe-afara pe-afara mai tarziu, dupa ce plimb cainele in jurul blocului, ma duc de nebuna pe strazi sa scap de cuvinte. Vreau liniste in capul meu si asta nu e prima data cand vreau imposibilul.

Mi-e lene, fara diacritice.

2 comentarii:

  1. Daca tot te plimba catselu, poti sa-l dresezi! Sa afle ce beau omii din sticle dubioase :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi...nu este nevoie să-l dresez. Bătrânul meu căţel, asa bolnăvior cum este...se repede (din pricipiu, cred...) la omii care am consumat în cantitati...hmm... considerabile alte lichide decât apă . Funcţioneaza ca o fiolă din aceea...Dacă aş fi fost cu căţelul...n-aş mai fi avut dilema din blog. :D

    RăspundețiȘtergere