M-am dilit. Cum mergeam eu aşa pe carosabil deoarece pe trotuar se fac săpaturi, deodată m-am apucat a cânta dimpreună cu băieţii ăştia din mp3 player :
Asta e a doua oară, prima oară a fost pe la mijlocul săptămânii în curs când l-am susţinut pe Joe Lynn Turner că nu se mai descurca singur cu Street of dreams. Sau era la începutul săptămânii? Sau era săptămâna trecută? Nu mai ştiu dar...n-are nimic.
Sunt o femeie infamă cu vestă roşie, am ratat şansa de a fi o femeie caritabilă cu vestă bleumarin deoarece nu am vrut să fac schimb de veste cu colega mea căreia i-a rămas mică vesta ei bleumarin şi, deoarece colega a observat că mie mi-a rămas mare vesta mea roşie... Mda. Cam aşa ceva.
Universul a observat şi el, probabil, că nu am vrut să mă sacrific şi să cedez ceva ce-mi place drept pentru care a considerat de cuviinţă să-mi dea una prietenească după ceafă şi, ca o demonstraţie a puterii sale, astăzi la ora 19 când eu nu trebuia să mai fiu la muncă de două ore deja dar totuşi eram, să îl scoată în calea mea pe unul dintre cei doi şefi mari care mi-a spus zâmbind : " tu mâine eşti aici , nu-i aşa? ". Irezistibil zâmbet are omul acesta, zău. M-a facut să cânt pe stradă deodată cu mp3 player-ul, că eu aşa fac, atunci când mi se urcă la cap...bag ceva tare pe mp3 player, ceva exorcizant ca să se ducă...să se ducă...pe apa sâmbetei , evident că pe a sâmbetei, toţi dracii mei din capul meu. Mai nou am observat că dacă încep să şi cânt...e şi mai pozitiv, ca să zic aşa deşi aşa nu se zice.
Dar...n-are nimic. M-am setat pe pozitiv. Mâine voi fi singură în birou şi să vezi ce muzică bag !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu