Să mai dorm sau să plec de pe-acuma la muncă, pe jos?

Spuneam că n-am chef de sărbători de iarnă....Aşa e, dar s-ar putea să nu-mi rămână neapărat indiferente.Mi-am dat seama de asta aseară, pe la ora 20, când am ajuns acasă de la muncă. Pe birou erau doua cutiuţe cu globuri mici şi roşii, le luase fii-mea când fusesese mai devreme la ceva cumpărături. Am avut un flash scurt, acea bucurie de copil. Începusem sa mă ocup cu bucuriile astea ceva mai devreme când, trecând eu pe la chioşcul de ziare să recuperez ziarele mamei ce nu le-am putut lua ieri şi azi-dimineaţă...surpriză ! "Crăiasa zăpezii ", basmul lui Andersen (şi încă două poveşti) într-o ediţie cu coperţi groase şi cu poze şi... mă rog, nu era fix precum acea carte din copilăria mea, dar mi-a(m) făcut ziua, cât mai era din ea.

Despre ce am vorbit eu acuma? Ăla eu, ăla eu...ha, nu e nimeni la ora asta să-mi răspundă, îmi răspund singură : despre micile bucurii ale vieţii am vorbit. Chestia asta cu micile bucurii ale vieţii e tare mişto ea, e mult explicată ea peste tot, mai ales de când cu blogăreala...dar.... hmm...e cu dus şi întors. Acuma am eu chef să vorbesc despre asta, dar să nu-l apuce pe careva să-mi aminteasca de ele, ba să mai vrea să mi le dea şi drept exemplu atunci când sunt necăjită, când am o problema grea sau dureroasă...că mă apucă nervii şi dau după teoria asta cu ce apuc.
Aş mai da un exemplu în acest sens după care închei şi poate mă şi culc la loc : am adormit ca un prunc ( foarte poetic sună, realitatea este însă că eram frântă de oboseală) pe la ora 21:30 şi am dormit, şi am dormit...ca-n poveşti am dormit, în 5 ore cât alţii în 10 şi aş mai fi dormit dacă nu ar fi început câinele să tuşească. Dacă tot mi s-a speriat somnul...m-am gândit să-mi fac nişte mici bucurii dintre care una ar fi să bat câmpii pe blog şi alta ar fi să mănânc ceva bun. Prima nu ştiu exact dacă este o bucurie dar pot afirma că este ceva, a doua...eheeei... pâine cu unt şi cu miere şi lapte rece direct din frigider, mare bucurie şi mare prostie, ceea ce urmează a se dovedi peste vreo 3 ore, răbdare să am...

Văd că nu mă ia somnul drept care continuu să mă bucur de bucuria (sau ce-o fi ea) bătutului de câmpi şi să mă întreb ca un om ce sunt de ce nu se revoltă (vorba lui Magus) omii (vorba lui Nuclearrr) pe viaţa lor de cacao. Răspuns : nu ştiu şi chestia asta mă revoltă îngrozitor.

Acum îmi dau seama câte lucruri nu ştiu, naibii. Nu ştiu nici dacă la ora asta se zice noapte bună sau bună dimineaţa.