Dimineaţa-un sandwich-cafea-ţigări.
Mă pregăteam să atârn perdeaua curată la geam dar ...m-am răzgândit şi m-am băgat în pat.
Am alunecat în ceva, un somn ca o consecinţă a unei vrăji. Când m-am trezit, primul lucru pe care l-am văzut a fost copacul desfrunzit din dreptul geamului şi primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost o întrebare : măi copac, le aştepţi pe cele verzi sau tocmai le-ai pierdut pe cele galbene? A fost doar un gând, n-aş fi îndrăznit să pun o astfel de întrebare copacului, ştiam că aş fi declanşat, instantaneu, o furtună. În copilăria mea...aşa era. Copacii se mişcau precum evantaiele şi astfel se forma vântul.
Mintea s-a limpezit, apoi.
Fiecare zi îşi are rostul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu