Parafrazând un bioenergoterapeut pe care îl cunosc şi îl respect şi care nu pronunţă niciodată cuvântul "rău" ci îl înlocuieşte cu "mai puţin bine", aş spune : când se va constata că sunt "mai puţin în viaţă"...să nu prind pe vreunul că smiorcăie. Şi vreau muzică, voila, vreau asta, asta are încriptat în ea un dor de bine :
Hmm...mă gândisem iniţial tot la Ritchie, la Maybe next time, dar ar fi o ipocrizie să spui "mă, nu plângeţi" şi să vrei să-ţi plângă o chitară la cap, chiar dacă plânge ca o nicio alta... Nu, Maybe next time să fie la vreun parastas ceva, după minim 3 ani.
Invazie. Nimicn-arerostul a apărut iarăşi, din neant. De data asta n-a mai apărut cu cucoana fardată şi cu pasărea ciripitoare după el, a venit singur. A venit de parcă i-au dat, pe neaşteptate, concediu în miezul iernii şi el s-a gândit să vină la mine, în Hawai, uite-l cum stă în şezlong cu burta la soare şi cu paharul cu umbreluţa aferentă.
Cred că trebuie să-l cam ning, părerea mea.
--------------------------------------------
Aiurea, şi cucoana e aici, se dusese probabil să plimbe pasărea ca pe un zmeu de hârtie. Dar de ăştia scap mai uşor, întind un picior, pun o piedică, cucoana cade în nas iar păsăroiul se sperie şi fuge, în zbor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu